Liberalismul - de la Liga Națiunilor Unite

Introducere

Relaţiile Internaţionale s-au dezvoltat în perioada interbelică datorită organizaţiilor internaţionale, ce avut ca scop asigurarea securităţii la nivel internaţional. Primele organizaţii internaţionale au luat fiinţă prin aplicarea teoriei liberale; astfel dintre organizaţiile internaţionale, cele mai importante, care au contribut la menţinerea securităţii internaţionale, pot enumera: Liga Naţiunilor şi Organizaţia Naţiunilor Unite.Considerat curentul politic înclinat spre pace şi cooperare, liberalismul este baza organizaţiilor internaţionale.

Liga Naţiunilor- prima organizaţie internaţională, apare în contextul economic, social şi politic existent după Primul Război Mondial. Statele Unite ale Americii pun baza Ligii Naţiunilor, concretizând ideea unei încadrări a raporturilor dintre state şi societăţi internaţionale. Ca urmare a statelor care nu respectat ordinea, securitatea şi pacea internaţională şi au părăsit, fie au fost excluse din Liga Naţiunilor, survine declinul acestei organizaţii internaţionale. Consecinţa declinului Ligii Naţiunilor este dispariţia acesteia de pe scena politicii internaţionale.

Pentru a se menţine pacea la nivel mondial, după cel de Al Doilea Război Mondial, organizaţiile internaţionale cunosc o dezvoltare puternică. Rolul cel mai important în menţinerea păcii mondiale îl deţine, la aceea vreme şi în prezent- de ce nu?, Organizaţia Naţiunilor Unite . Această organizaţie i-a naştere la iniţiativa Statelor Unite ale Americii. Obiectivul ONU, de menţinere a păcii, este pus în pericol de conflictul SUA-URSS, cele două putând bloca orice rezoluţie deoarece erau membre permanente în Consiliul de Securitate a ONU.

După prăbuşirea comunismului, între 1989 şi 1991, organizaţiile internaţionale ăşi desfăşoară activitatea în condiţii mai bune, deoarece nu mai sunt supuse nici unui conflict de genul celui menţionat mai sus.

Pentru a înţelege mai bine esenţele Liberalismului, mecanismele şi obiectivele organizaţiilor internaţionale, voi încerca să prezint, în paginile următoare, cele mai importante aspecte ale lucrării „Liberalismul de la Liga Naţiunilor la Organizaţia Naţiunilor Unite”.

Capitolul 1. Liberalismul şi rolul său în Relaţiile Internaţionale

Liberalismul este o doctrină politică şi economică ce are la bază principiul libertăţii politice şi economice a indivizilor. De asemenea, liberalismul se opune tuturor curentelor politice care pun interesele societăţii, ale statului sau naţiunii înaintea intereselor individului.

Liberalismul s-a cristalizat în secolul al XIX-lea, dar se dezvoltă abia după Primul Război Mondial când la nivel mondial se încearcă depăşirea experienţei traumatizante pricinuită de război.

În Relaţiile Internaţionale, liberalismul susţine existenţa relaţiilor de pace şi cooperare între state. Potrivit liberaliştilor, această pace mondială poate fi menţinută prin moralitate, respectarea legii şi prin existenţa de organizaţii internaţionale. Astfel, dispare ideea de stat independent şi autonom. Conceptele liberaliste apar pentru a contracara, pentru a critica ideile realismului politic, care primează interesele statului înaintea intereselor individului.

În perioada interbelică, susţinătorii liberalismului susţin idei precum:

a) ordinea la nivel internaţional;

b) existenţa unor organizaţii internaţionale, care să ajute la menţinerea păcii mondiale;

c) problematica raţionalităţii şi

d) importanţa folosirii forţei ca instrument de influenţare la nivel internaţional.

Liberaliştii susţin ordinea la nivel internaţional, deoarece această idee implică existenţa şi respectarea unor reguli, norme, legi şi instituţii bazate pe cooperare şi schimb.

În total dezacord cu realiştii, liberaliştii susţin că Relaţiile Internaţionale nu presupun numai interacţiunea dintre un număr mic de state, care să-şi apere suveranitatea, ci cooperarea la nivel mondial. Astfel, potrivit acestei idei, pe scena politicii internaţionale apar actori, precum Organizaţii Non-Guvernamentale, organizaţii internaţionale, grupuri etnice şi de presiune.

În centrul abordărilor liberale se află problematica raţionalităţii. Liberaliştii susţin că „actorii raţionali sunt capabili de a renunţa la interesele individuale pe termen scurt pentru a încuraja bunăstarea pe termen lung a comunităţii de care aparţin” . Acest concept al raţionalităţii este susţinut deoarece, se crede că ajută, indirect, la asigurarea bunăstării individuale a celor care îşi desfăşoară activitatea pe scena politicii internaţionale. În asentimentul raţionalităţii, violenţa şi războiul sunt privite ca acţiuni iraţionale, dăunătoare bunăstării şi păcii pe termen lung.