Management de caz - victimă a abuzului fizic ce urmează să fie integrată în centru de plasament

Evaluare detaliata/complexa

Fetiţa are 13 ani, se află în clasa a VII-a şi este

originară din comuna Udesti, jud. Suceava. Provine dintr-o familie reconstituită, părinţii

ei divorţând când aceasta avea vârsta de 9 ani. Minora a rămas în custodia mamei,

care, în urmă cu cinci ani, a cunoscut un bărbat, alături de care trăieşte şi în

prezent, în concubinaj. Acesta este alcoolic înveterat şi are o conduită violentă,

maltratându-o în mod frecvent pe fetiţă, dar şi pe concubină şi pe părinţii lui. La

data vizitei la domiciliu, bărbatul nu avea un loc de muncă stabil. Acesta a fost plecat o

perioadă de timp în Italia. După revenirea în ţară nu şi-a căutat de lucru, preferând

să muncească cu ziua la diverşi oameni din localitate. Mama fetei a lucrat, până nu

demult, ca vânzătoare la o alimentară. Şi-a pierdut locul de muncă atunci când

magazinul s-a desfiinţat.

Înainte de a ajunge în plasament la matusa din partea tatalui, fetita locuia intr-un apartament compus din doua camere cu dependinte, impreuna cu mama, tatal vitreg, bunica si unchiul din partea mamei. . Minora subliniază faptul că dormea în acelaşi pat cu mama şi concubinul acesteia, iar atunci când venea în vizită fiul bărbatului, în vârstă de 18 ani, era obligată să doarmă alături de el. Situaţia materială a familiei era una satisfăcătoare, fetiţa declarând că bugetul gospodăriei era constituit din salariul mamei, chiria pe care femeia o încasa din închirierea unei garsoniere, alocaţia minorei şi pensia alimentară. În plus, şi unchiul său contribuia la plata cheltuielilor de zi cu zi ale familiei.

Abuzul fizic. Minora s-a adresat singură Direcţiei pentru Protecţia Copilului în urmă cu câteva luni, datorită agresiunilor fizice şi a tentativelor de abuz sexual repetate, la care a fost supusă de concubinul mamei sale, timp de trei ani. Din informaţiile furnizate de fetiţă, reiese că abuzurile erau comise cu complicitatea mamei, care nu numai că nu a intervenit niciodată pentru a o apăra, ci chiar i-a permis acestuia să îi aplice minorei aşa-zisele corecţii, ori de câte ori era cazul. Actele de maltratare fizică se produceau, conform relatărilor fetei, o dată sau

de două ori pe lună, cu toate că: „aşa, câteodată, el mai îmi dădea câte una, cică în

glumă, da’ te durea... la cum are el palma”. Minora declară că tatăl vitreg o bătea

cu ţeava, cu stinghia de lemn, cu pumnii, palmele, picioarele, de fiecare dată când

se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Cu toate că episoadele de violenţă fizică îşi lăsau, timp de mai multe zile,

amprenta asupra sănătăţii fetiţei, aceasta declarând că se simţea ameţită, vomita, nu

se putea ţine pe picioare, avea dureri mari de cap, de spate etc., nu a fost la spital

niciodată pentru că, motivează ea, „ştiam că îi făceam rău şi atunci mă gândeam:

de ce să-i fac rău?” A fugit, în schimb, de mai multe ori de acasă, găsind refugiul

fie la mătuşa, fie la prietenele sale.

Minora afirma ca a povesit ceea ce i se intampla tatalui, matusii si bunicii sale din partea tatalui, precum si unei colege de clasa. Cu toate ca, potrivit celor declarate de fetita, bunica ei plangea de fiecare data cand o vedea lovita, iar tatal i-a propus, in urma cu doi ani, sa redeschida proces pentru reincredintarea sa, in mod surprinzator, niciunul dintre acestia nu a anuntat Directia pentru Protectia Copilului. Fetita le motiveaza totusi comportamentul, sustinand ca nimeni nu a crezut ca se va ajunge atat de departe. In plus, afirma aceasta, “ nici eu n-am vrut, mi-era greu sa plec de langa mama, s-o las s-o bata pe ea”.

Cel mai recent act de agresiune comis asupra sa de concubinul mamei, gest

care a şi determinat-o să sesizeze autorităţile, susţine minora, a fost cel mai rău.

Episodul a fost provocat de faptul că aceasta nu a respectat interdicţia, impusă de

mamă, de a se întâlni cu tatăl său natural. Fetiţa povesteşte despre bătaia pe care

tatăl vitreg i-a aplicat-o fără milă, bătaie urmată de o tentativă de abuz sexual.