Reintegrarea Socială a Fostului Deținut Minor

1.4. Rezumat

Maximum o pagină (includeţi informaţii cu privire la (a) obiectivele proiectului, (b) grupul ţintă şi (c) activităţile principale).

Proiectul de faţă vizează reintegrarea socială a foştilor deţinuţi cu vârsta sub 18 ani. Infractorul minor reprezintă o categorie aparte în masa delincvenţilor, prezentând trăsături, nevoi şi probleme specifice.

Proiectul îşi propune reintegrarea fostului deţinut minor prin îmbunătăţirea imaginii de sine, ajutor pentru reintegrarea în familie şi finalizarea ciclului gimnazial, obţinerea unei calificări sau precalificări şi a unui loc de muncă.

Principalele activităţi care se vor desfăşura în vederea realizării obiectivelor şi a reintegrării optime a fostului deţinut minor în societate se referă, pentru început, la facilitarea reintegrării minorului în familie prin consiliere a acesteia şi a minorului, oferirea de sprijin material în cazul în care aceasta – familia – prezintă nevoi deosebite (în special în produse); la existenţa unui ‘centru de zi’, care să constituie locaţia activităţilor propuse (consiliere a minorului şi a familiei, cursuri de calificare) şi să ofere un prânz pe zi celor implicaţi în proiect, alături de eventualitatea cazării unora dintre ei; la susţinerea (morală şi financiară) reluării şcolarizării pentru cei care nu au finalizat ciclul gimnazial; la organizarea de cursuri de calificare sau precalificare; la identificarea şi determinarea unui număr de 10-20 firme de a oferi oportunitatea unui loc de muncă pentru cei pregătiţi.

1.5 Obiective

Maximum 5 obiective.

Nr.crt. Obiectiv

1 Îmbunătăţirea imaginii de sine

2 Reintegrarea în familie şi comunitate

3 Finalizarea şcolarizării şi obţinerea unei calificări

4 Obţinerea şi menţinerea unui loc de muncă

1.6 Justificare

Maximum o pagină. Oferiţi următoarele informaţii:

1.6.1. Argumentaţi de ce este necesar proiectul propus

Schimbările produse în societatea românească în drumul ei spre dezvoltarea democraţiei şi constituirea statului de drept implică, prin natura lucrurilor, o nouă viziune şi asupra efectului infracţionalităţii ca fenomen social deosebit de grav, inclusiv sub raportul eficienţei sancţiunilor de drept penal, aplicate şi concretizate în integrarea socială postpenală a foştilor infractori. 1

Proiectul propus se preocupă în mod direct şi practic de nevoile şi problemele întâmpinate de minorul infractor în momentul în care îşi încheie pedeapsa privativă de libertate. Deseori, lipsa unui suport material, afectiv şi moral la ieşirea din închisoare conduc, inevitabil, alături de reintegrarea în anturajul defectuos, la reluarea activităţilor anterioare.

De asemenea, este îngrijorătoare probabilitatea ridicată ca un fost deţinut de vârstă mică să devină un recidivist încă înainte de a împlini vârsta de 20 de ani. Este foarte posibil ca o asemenea persoană să pornească inevitabil pe calea distrugerii de sine şi a continuei reveniri la infracţiune pentru tot restul vieţii sale.

Suportul oferit de societate unui fost deţinut minor este inconsistent şi nesemnificativ, dacă nu chiar inexistent. Proaspătul eliberat rareori este acceptat de familia sa, datorită ruşinii produse de închiderea acestuia, dezinteresului, lipsurilor materiale şi calea cea mai sigură este revenirea la activităţile sau grupurile anterioare. Integrarea în şcoală sau muncă este foarte dificilă chiar dacă persoana ar avea o motivaţie puternică.

De aceea, proiectul îşi propune sprijinirea fostului deţinut minor în abordarea acestor dificultăţi şi parcurgerea împreună cu acesta a traseului dificil al reintegrării sociale.

1.6.2. Relevanţa proiectului în raport cu DOMENIILE PROPUSE.

Reintegrarea unei astfel de persoane nu rămâne, aşadar, un simplu serviciu oferit minorului, ci se transformă şi într-un beneficiu pentru societate, conducând, per total, la diminuarea ratei infracţionalităţii.

1.7. Prezentarea problemei

Maximum 7 pagini

1.7.1. Identificarea cauzelor care au dus la apariţia problemei

Problema infracţionalităţii juvenile nu este nicidecum o problemă nouă, dar se poate spune că s-a bucurat de o atenţie sporită în ultimii ani. Conştientizarea faptului că ‘micul infractor’ în vârstă de sub 18 ani de astăzi poate deveni marele criminal de mâine nu putea rămâne fără urmări.

Aşadar, s-a atras atenţia asupra integrării acestora în centre de reeducare sau recurgerii la pedeapsa privativă de libertate, care se dovedesc deseori a fi nu metode de reeducare sau pedepsire, ci chiar căile ce conduc la recidivă, îmbunătăţirea metodelor şi cunoştinţelor folosite în infracţiune şi formarea de relaţii cu alţi infractori. Ca loc de desfăşurare a unor fenomene de patologie organizaţională şi socială nesupravegheată, închisoarea devine din ce în ce mai mult, ea însăşi, un pericol pentru societate. De multe ori, în loc de un simplu vinovat, închisoarea restituie societăţii un criminal.

Un argument în plus, de natură practică, asupra ineficienţei măsurilor privative de libertate, aplicate fără a fi urmate de o supraveghere a infractorului juvenil, constă în ancheta socio-juridică de teren desfăşurată în anul 1999 pe un eşantion de 170 de subiecţi externaţi din Centrul de Reeducare Minori Găeşti. Din total, un număr de 73 de subiecţi nu au putut fi găsiţi la adresele indicate în momentul punerii lor în libertate, iar pentru cei 97 de subiecţi care nu şi-au schimbat domiciliul s-au obţinut doar în 12 cazuri informaţii direct de la persoanele care făceau obiectul cercetării. Elementul surprinzător a fost faptul că dintre cei 97 de subiecţi identificaţi 61 (adică 62,8%) au săvârşit din nou infracţiuni – 15 îşi executau deja pedeapsa.