Studiu de caz - mame adolescente

I. Prezentarea problemei. Delimitări conceptuale

Fenomen răspândit atât la nivel global cât şi la nivel naţional monoparentalitatea este din ce în ce mai des întâlnită. Astfel se remarcă o creştere a numărului familiilor monoparentale la nivel mondial aceasta reprezentând 24%. O creştere procentuală a fenomenului de monoparentalitate, fără a lua măsuri în vederea diminuării fenomenului, reprezintă un pericol pentru dezvoltarea normală a familiei şi pentru societate. Studiile realizate în acest domeniu evidenţiază faptul că persoanele cu risc crescut de a forma o familie monoparentală sunt persoanele de gen feminin, tinere adolescente cu vârsta cuprinsă între 20-21 ani, cu un nivel scăzut de şcolarizare, necăsătorite şi care provin din familii dezorganizate sau monoparentale. De aceea ar trebui să se acorde o atenţie deosebită tinerilor adolescenţi în vederea prevenirii acestui fenomen.

De-a lungul timpului au existat mai multe concepţii privind funcţionalitatea acestui tip de familie, mentalităţile fiind acelea ce au susţinut diverse păreri contradictorii. Astfel, societatea tradiţională, bazată pe familia extinsă, dezaproba monoparentalitatea şi încuraja tendinţele de stigmatizare şi etichetare faţă de cei care alegeau, voit sau nu, acest „stil de viaţă". Ca orice deviaţie, familia monoparentală este considerată, de unii sociologi, un tip special de familie, în timp ce alţi specialişti consideră, că ea nu poate fi numită familie. Argumentele sunt diverse, de la simţul comun şi tradiţie, care spun, că pentru a exista o familie este nevoie de cuplul soţ-soţie şi până la statisticile care demonstrează, că, fiind foarte răspândite în anumite ţări sau regiuni, familiile monoparentale au devenit – şi au fost acceptate social – ca un nou tip de familie. Un aspect important în definirea particularităţilor familiilor monoparentale este capacitatea ei funcţională. În comparaţie cu familia nucleară, care îndeplineşte mai multe funcţii cu impact pozitiv asupra societăţii (funcţia de reproducere, de socializare a copiilor, de îngrijire, protecţie, mediu securizat şi climat afectiv suportiv, conferirii de status, reglementarea comportamentelor sexuale), familia monoparentală este un efect al funcţiei reproductive, se regăseşte prin socializarea copiilor, oferă îngrijire şi protecţie membrilor ei, climat de strânsă afectivitate, dar este deficitară sub aspectul realizării mediului securizat şi modului de conferire a statusului.

În studiile referitoare la familia monoparentală, un accent deosebit este pus pe consecinţele asupra evoluţiei copiilor: starea de sănătate, succes sau eşec şcolar, abandon şcolar, stabilitatea familiei care le formează.

In cazul familiei monoparentale nu de puţine ori responsabilităţile mamei se amplifică întrucât ea trebuie să suplinească rolul tatălui absent, anume cel de agent securizant, iniţiator, model. Nereuşind să (mai) răspundă singură nevoilor copilului tânăra mamă apelează la diverse instituţii / forme de protecţie socială. Intervenţia specializată în aceste cazuri şi exploatarea resurselor familiale poate conduce la construirea unui mediu propice pentru copil alături de mama sa.

România ocupă locul doi în Europa, după Marea Britanie, la numărul de adolescente care au născut. Statisticile arată că femeile ori nu ştiu, ori nu conştientizează cât de important este să se protejeze. Datele apar într-un studiu prezentat şi în şcoli de Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală.

Într-un singur an, 29.000 de adolescente din România nasc. Doar Marea Britanie ne depăşeşte, cu 50.000 de cazuri. Dacă raportăm, totuşi, la populaţia totală, România sare pe primul loc pentru că procentual 13% dintre adolescentele din ţara noastră au născut, faţă de 7% în Marea Britanie. Iar multe dintre ele nu ajung însă la naştere.

Teama şi ruşinea le îndeamnă pe multe să recurgă la avort. Într-un singur an, 17.000 de adolescente din România au suferit o întrerupere de sarcină, faţă de 36.000 în Marea Britanie.

Copii care fac copii reprezintă deja un fenomen la noi, spun psihologii, care atrag atenţia tinerilor că o clipă de plăcere fără protecţie le schimbă viaţa, iar avortul lasă urme adânci în sufletul tinerelor. Mulţi nici nu-şi dau seama cât de uşor se poate ajunge la o sarcină.

În Europa, aproape jumătate dintre femei şi bărbaţi nu folosesc contracepţie la primul contact sexual cu un nou partener, iar 15 % dintre bărbaţi nu ştiu ce metodă contraceptivă foloseşte partenera lor. Mai preocupate de evitarea sarcinilor sunt femeile din Africa, 200 de milioane dinte ele vor să evite sarcina. Din păcate, nu fac nimic pentru asta. Statisticile arată că 137 de milioane nu folosesc nici o metodă contraceptivă.

În România, 18.000 de tinere cu vârsta între 15-19 ani îşi riscă anual şansele la o viaţă normală, apelând la un avort. În România, în 2005 s-au înregistrat 28.536 de naşteri la adolescentele între 15-19 ani; 527 dintre acestea au aparţinut unor mame sub 15 ani.

Anual în România, în jur de 29.000 de fete tinere până în 19 ani devin mame. Li se răpesc ultimii ani ai adolescenţei, sunt încărcate de o povara prea grea pentru umerii lor şi sunt expuse la diverse forme de discriminare. Cum ne uitam la o fată de nici 19 ani care are deja un copil? Alte aproape 18.000 au avut un avort. Pe ele cum le privim?

Sarcina la adolescente este un fenomen care, departe de a dispărea, reprezintă în continuare un motiv de îngrijorare si obiectul multor programe sociale, chiar şi în ţările dezvoltate din vestul Europei.