Traficul de Persoane

1. PROBLEMA SOCIALA

1.1 Identificarea cauzelor care au dus la aparitia problemei

Nivelul de trai – Cele mai multe dintre victime aparţin unor familii în care unul dintre părinţi, sau chiar ambii, sunt şomeri, confruntându-se cu mari dificultăţi materiale, sau ele însele au o situaţie familială grea, fiind abandonate de soţi şi având copii în întreţinere. Marea majoritate a victimelor traficului provin din Moldova, care este recunoscută pentru „pungile de sărăcie comunitară”. Din moment ce comunitatea nu oferă prea multe perspective (locuri de muncă, locuinţe), femeile merg să câştige bani pentru a-şi putea satisface anumite nevoi. Variaţia ratei sărăciei este responsabilă, într-o oarecare măsură, de migraţia ilegală şi de traficul de persoane. Persoanele sărace sunt cele mai vulnerabile.Deşi din analizele întreprinse se observă că fetele provin din familii unde nu există probleme financiare atât de mari, sărăcia este încă considerată a fi una dintre cauzele traficului.

Şomajul – o altă cauză importantă a traficului o reprezintă rata mare a şomajului. Lipsa locurilor de muncă şi slaba lor calificare fac ca femeile să cadă în capcana traficanţilor. Trebuie evidenţiat aici şi nivelul scăzut al salariilor, care nu acoperă minimul necesităţilor. În multe situaţii, aceste persoane, dacă îşi găsesc un loc de muncă, sunt angajate fără documente oficiale şi sunt prost plătite.

Educaţia – cele mai multe dintre fetele care sunt traficate nu şi-au încheiat ciclul obligatoriu de educaţie. Ele nu au o calificare adecvată, nu au experienţă pe piaţa muncii şi, astfel, sunt mai vulnerabile. Vulnerabilitatea este invers proporţională cu nivelul de educaţie. Cele mai vulnerabile (circa 40%) sunt cele care nu au terminat liceul, având vârsta cuprinsă între 15–20 de ani. În ultimii ani, vârsta fetelor traficate a scăzut chiar la 12, 13 ani. Educaţia, ca rezultantă a nivelului pregătirii şcolare şi profesionale, dar şi ca nivel al educaţiei receptate şi sedimentate în plan familial şi social, este factorul de formare al responsabilităţii, înţeleasă nu neapărat în sensul asumării unei obligaţii anume, sau ca adoptarea unei conduite conforme normelor sociale ale momentului, ci ca şi capacitate de raportare lucidă, realistă, la complexul de circumstanţe ce se succed în viaţa personală şi în care se include, decisiv, alternativele ocupaţionale. Lipsa de educaţie le face pe victime să poată să se orienteze în ţările de destinaţie numai spre munci care nu cer îndemânare şi pricepere foarte mare şi, deci, sunt prost plătite, sau spre locuri de muncă temporare, desfăşurate în condiţii precare.

Dorinţa de realizare şi independenţă – lipsa locurilor de muncă şi lipsa unui venit fac ca femeile să depindă, financiar, de părinţi sau de soţi; astfel, ele cad în capcana traficanţilor, care le promit venituri substanţiale care să le permită să fie independente faţă de soţi sau părinţi. În plus, ele doresc să scape dintr-un mediu familial caracterizat de violenţă, unde sunt abuzate sau neglijate.

Rezidenţa într-o aglomerare urbană – conform cercetărilor, fetele care locuiesc în mediul urban sunt mai predispuse la a cădea în capcana traficanţilor. În localităţile urbane mari, controlul social este redus. În cadrul comunităţilor mici, există un set de sancţiuni asociate normelor comunitare tradiţionale şi, de aceea, traficul de femei este foarte puţin întâlnit.

Locuire într-un mediu instituţional – fetele care au trăit în mediul instituţional cad în capcana traficanţilor, datorită faptului că la vârsta de 18 ani, când părăsesc instituţiile nu au locuinţă şi nici un loc de muncă de unde să obţină venituri.

Vârsta – femeile care cad cel mai repede pradă traficanţilor au vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani.

Expunerea la poveşti de migraţie de succes – experienţele de migraţie de succes prezentate de mass-media sau de către cercul de cunoscuţi generează reprezentări sociale asupra unor destinaţii văzute ca salvatoare, pentru starea în care se află victimele.

Legislaţia lacunară şi insuficient armonizată cu normele internaţionale – legislaţia nu prevede sancţiuni mari pentru traficanţi şi, mai ales, nu oferă soluţii pentru victime. Femeile traficate, care reuşeau să scape, nu intrau într-un program de protecţie a victimelor, şi de aceea, de multe ori, cădeau pradă răzbunării traficanţilor.

Ineficienţa controlului, fapt contrabalansat de acţiunile din ce în ce mai bine organizate ale crimei transfrontaliere:

– amplasarea geografică „avantajoasă”; România fiind ţară de origine, de tranzit şi de destinaţie favorizează dezvoltarea traficului. De asemenea, comunitatea devine o cauză atunci când ne referim la localizarea geografică într-o regiune săracă (majoritatea victimelor traficului provin din Moldova şi Muntenia) şi rezidenţa într-o aglomerare urbană (de exemplu, tinerele care locuiesc în marile oraşe sunt mai vulnerabile faţă de trafic, în comparaţie cu cele care locuiesc în comunităţi mici, rurale);

– grupurile de apartenenţă; tinerele care locuiesc într-un mediu instituţionalizat sunt semnificativ mai vulnerabile la trafic decât cele care trăiesc singure sau cu familia;