Abordări generale privind investițiile străine directe

Introducere

O componentă importantă a economiei mondiale, încep să fie investițiile străine directe încă din anii 1980, fiind observate creșteri vizibile în comerțul mondial, iar din 1990 investițiile se axează pe o continuă ascensiune în țările dezvoltate. Așa se poate considera că investițiile străine directe reprezintă o ramură foarte importantă a fluxului de capital având oscilații mult mai mici decât creditele la bănci sau investițiile de portofoliu.

Importanța lor reiese din contribuția la creșterea economică, efectele pozitive asupra balanței de plăți, creșterea veniturilor, creșterea locurilor de muncă, accesul la tehnologii moderne etc. Din această cauză investițiile devin din ce în ce mai căutate la nivel mondial.

Cel mai semnificativ impact al investițiilor este cel asupra societăților transnaționale în țările gazdă. Beneficiile sunt că acestea oferă o infrastructură corespunzătoare și resurse umane pentru o desfășurare cât mai bună a activității. De-a lungul timpului s-a creat o Politică Europeană care funcționează după normele internaționale create pentru acest domeniu, “ în special, cu normele Acordului General privind Comerțul cu Servicii (GATS)”,așa se pot face negocieri, se poate contoriza activitatea și se asigură protecția investițiilor.

Perioada preaderării României la Uniunea Europeană a fost deosebit de importantă în ceea ce privește investițiile directe, așa s-a suplinit lipsa de capital s-a deschis calea spre o nouă tehnologie, au apărut piețe ineccesibile în alt mod, s-au generat efecte pozitive asupra activității întreprinderii, crescând productivitatea, eficiența și competitivitatea.

Făcând o recenzie a literaturii pot afirma că această lucrare are în vedere aspecte generale privind ISD, aspecte care au legatură cu definirea investițiilor, felul acestora, beneficiile pe care le aduc, un scurt istoric care ne prezintă cum au apărut și multe alte detalii pe care le voi prezenta pe scurt în următoarele pagini.

Investițiile sunt un stimulent care are rolul de a încuraja noi acțiuni economice cu scopul de a obține bunuri și servicii pentru o mai bună dezvoltare economică a unei țări și pentru funcționarea normală a acesteia pe principiile economiei de piață. Acest proces nu contribuie doar la o creștere economică ci și la dezvoltarea durabilă a regiunilor, la creșterea nivelului producției, soluționarea problemelor sociale și îmbunătățirea activității întreprinderilor.

Investițiile directe conform BNR, “presupun relații investiționale de durată între entități rezidente și entități nerezidente ce implică, de regulă, exercitarea de către investitori a unor influențe manageriale semnificative în întreprinderile în care au investit.” Ele sunt compuse din contribuțiile la capital ce revin investitorilor nerezidenți care au nu mai puțin de 10% din capitalul subscris, profit reinvestit precum și instrumente din categoria datorii.

Investitorul străin direct este o persoană juridică sau fizică, care deține 10 % din capitalul subscris sau din voturi și acționează asupra unei întreprinderi dintr-o altă țară decât cea de referință. Această întreprindere poate fi sau nu cu răspundere juridică.

Investițiile străine directe sunt atrase în general de țări cu o stabilitate mai mare economică și politică, țări care au dat dovadă de progres în timp în ceea ce privește reforma economică și restructurarea sectorului financiar. După progresul în procesul de tranziție și al economiei de piață, țările din Europa Centrală și de Est au atras în mod diferit investițiile străine directe. În prezent factorii decisivi pentru atragerea unui volum cât mai mare de investiții sunt condițiile economice a țării gazdă, mărimea pieței interne, accesul la resurse, costurile de producție și a utilităților etc. Investițiile străine directe sunt considerate o sursă bună de capital pentru că ele nu crează datorie iar ieșirile de capital aparțin rezultatelor întreprinderii.

BNR este cea care definește investițiile ca fiind relații investiționale de durată între entități rezidente și entități nerezidente ce implică, de regulă, exercitarea de către investitori a unor influențe manageriale semnificative în întreprinderile în care au investit. După această definire mai mulți autori au încercat să reinterpreteze această definiție teoretică.

Pentru că am vorbit de definiții pe scurt, în următoarea etapă voi clasifica ISD, după Murariu, I. A, care le prezintă în lucrarea sa- Dezvoltarea investițiilor străine directe și a tranzacțiilor în sfera corporațiilor transnaționale. Analele Universității Libere Internaționale din Moldova (Seria Economie), (9), 223-228-.

- producția internațională este promovată și se afirmă importanța acesteia. Aceasta se face posibilă prin liberalizarea regimului juridic din mai multe state, lucru care se afla în calea liberei circulații a capitalurilor. Astfel cresc fluxurile, se eficientiizează participarea și operarea corporațiilor și tehnologia sporește semnificativ

- între marile grupuri de state se accentuează disapritățile dezvoltării economice. Adică în țările foarte bine dezvoltate se alocă un număr mare de investiții directe.

- țările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică acordă investiții acolo unde există stabilitate social-politică și țărilor dezvoltate de unde pot obține garanții pentru investiții.

- echilibrul financiar al unor firme în raport cu concurența prin efectuarea achizițiilor. Achizițiile și fuziunile sunt obiectul intrării pe piață în ultima vreme.

- capitalul crește prin transfer de tehnologii, acestea se înregistrează la nivel mondial sub formă de taxe.

- acorduri între firme din diferirte țări. Așa iau nștere societățile mixte, și sporesc activitățile de leasing, franciză, marketing etc.

- creșterea investițiilor prin comerț. Așa apar vânzările în străinătate și automat nevoia de sprinin reciproc între investiții și comerț.

- volumul fluxului investițional vine odată cu globalizarea-acest lucru rezultă din exportul de capital de-a lungul timpului care a determinat ridicarea investițiilor la nivel macroeconomic.