Achiziții și Fuziuni

Capitolul 1. Achizitii si fuziuni – consideratii generale

Din punct de vedere tehnic, o fuziune este o combinatie care creeaza o unitate economica din doua sau mai multe unitati independente; conducerile companiilor participante aproba acest aranjament .

O achizitie presupune acelasi rezultat, dar conducerea unuia sau mai multora dintre participanti poate fi ostila acestei schimbari.

Economistii clasifica fuziunile în patru categorii:

- Orizontale;

- Verticale;

- Congenerice;

- Conglomerate.

O fuziune orizontala are loc atunci când o firma se combina cu o alta firma din acelasi domeniu de activitate. O asemenea fuziune poate fi blocata daca ea ameninta concurenta sau creeaza prea multa putere pe piata, prin legea antitrust .

O fuziune verticala are loc atunci când o companie achizitioneaza un furnizor sau utilizator al produselor sale.

O fuziune congenerica implica întreprinderi înrudite, dar care nu sunt producatori ai aceluiasi produs si nici nu au o relatie furnizor cumparator.

O fuziune conglomerat are loc prin combinatia unor întreprinderi neînrudite.

Proceduri de combinare a firmelor

În marea majoritate a situatiilor de fuziune, una dintre firme (de regula cea mai mare) decide sa cumpere o alta firma, negociaza un pret si apoi achizitioneaza compania-tinta. Ocazional, firma achizitionata va initia actiunea, dar este mai uzual ca o firma sa caute achizitii decât sa încerce sa fie achizitionata. Prin conventie, compania care cauta sa achizitioneze alta companie se numeste companie achizitoare, iar compania pe care cauta sa o achizitioneze se numeste companie-tinta.

În momentul când o companie achizitoare a identificat o tinta potentiala, trebuie sa stabileasca un pret adecvat sau o gama a pretului pe care este dispusa sa-l plateasca. Luând acestea în considerare, managerii firmei achizitoare trebuie sa decida modul de abordare a managerilor companiei-tinta. Daca firma achizitoare are motive sa creada ca managementul firmei tinta va aproba fuziunea, atunci va face propunerea de fuziune si va pregati termenii potriviti. Daca se ajunge la un acord, cele doua echipe manageriale comunica aceasta actionarilor, cu propunerea de a aproba fuziunea. Presupunând ca actionarii sunt de acord, firma achizitoare cumpara actiunile companiei-tinta, platind cu propriile actiuni (caz în care actionarii companiei tinta devin actionari ai companiei achizitoare), cu numerar sau cu o combinatie a celor doua. O astfel de tranzactie este o fuziune prietenoasa si este cea mai frecventa dintre tranzactiile de fuziune.

În alte circumstante, managementul companiei-tinta se poate opune fuziunii. Aceasta se poate datora perceptiei managerilor ca pretul oferit pentru actiuni este prea mic sau dorintei acestora de a-si mentine slujbele. În ambele cazuri, managementul firmei tinta este ostil. Într-o fuziune ostila, firma achizitoare face apel direct la actionarii firmei tinta. Firma achizitoare face, de regula, o oferta de cumparare prin care cere actionarilor firmei tinta sa îsi ofere actiunile la un anumit pret. Deoarece oferta de cumparare face apel direct la actionari, aceasta permite achizitorului sa cumpere compania, chiar daca managementul existent este ostil ofertei. Aceasta oferta se numeste oferta de preluare.