Achiziții și Fuziuni ale Băncilor Germane la Nivel Internațional

CAPITOLUL 1. ACHIZIȚII ȘI FUZIUNI ÎN SECTORUL BANCAR

1.1. Premise ale apariției și derulării achizițiilor și fuziunilor

O bancă poate pătrunde în plan internațional prin diverse modalități. Acestea pot fi sub forma investițiilor directe de tip „greenfield” sau sub forma achizițiilor și fuziunilor. Achizițiile și fuziunile pot viza atât instituțiile bancare cu capital privat, cât și pe cele cu capital de stat, ce se află într-un proces de privatizare.

Investițiile directe de tip „greenfield” presupun dezvoltarea unei rețele pornind de la zero, de unde și denumirea de „greenfield”, în timp ce achizițiile și fuziunile din domeniul financiar-bancar presupun procesul de combinare a două sau mai multe instituții financiare într-una singură.

Procesul prin care o instituție financiară, de obicei de dimensiuni mai mari, preia o altă instituție financiară mai mică, formându-se în final o nouă entitate, poartă denumirea de achiziție. Fuziunea presupune combinarea a două instituții financiare, de obicei de aceeași dimensiune, într-una singură.

După cum demonstrează și experiențele bancare internaționale, dezvoltarea domeniului financiar-bancare presupune, „pe lângă inițiative de afaceri pe o linie independentă într-un climat liber și fără limitări importante, și acțiuni liber consimțite, de cooperare, parteneriat și conlucrare în forme specifice, în interesul partenerilor.”

Temeiurile unei asemenea alternanțe sunt date de realitățile vieții economice contemporane, dar mai ales de :

- evoluția creșterii economice naționale sau zonale, amplificarea sau diminuarea pe această bază a cererii de servicii și produse bancare;

- diversificarea serviciilor și produselor bancare oe baza poerfecționării și extinderii tehnologiilor bancare moderne;

- obținerea unui nivel al profitului atractiv pentru acționari și stimulator pentru viitorii investitori;

- asumarea unei noi politici îndreptate spre clienți, acceptabile de către aceștia, precum și eficiente din punct de vedere managerial;

- comportamentul managerial bine direcționat, actulizat în permanență, orientat către tendințele pieței și capabil să satisfacă în mod continuu factorii interesați în activitatea băncii, factori precum clienți, personal și acționariat;

- încadrarea într-un trend evolutiv comparativ cu celelalte instituții bancare concurente cu potențial apropiat și angajarea combativă în ocuparea unor poziții avantajoase în competiție.

În economia de piață, afirmarea prin sine însuși, prin politici și acțiuni bine orientate, corelate și derulate combativ și stăruitor, reprezintă principala cale de a implementa băncile în competiția specifică a piețelor bancare.

În acest proces competițional, au loc diferențieri între bănci, determinate de obicei de ecartul între cerințele pieței și intențiile băncilor, pe de o parte, și între potențialul și comportamentul lor managerial, pe de altă parte.

Diferențierea respectivă conduce la apariția a cel puțin 3 categorii de bănci :

1) bănci cu potențial înalt și poziții agresive în competiție, având vocație de „leader”, care au ca și scop declarat expansiunea și, prin urmare, dominarea pieței;

2) bănci care au realizări bune sau cel puțin satisfăcătoare și care, prin potențial și previziune, au stabilitate și perspective promițătoare pentru o dezvoltare de durată;

3) bănci care înregistrează neîmpliniri și deficiențe, cu disponibilitate pentru o dezvoltare ulterioară nu foarte satisfăcătoare, silite pentru reangajare în trendul ascendent la măsuri hotărâtoare de redresare pe plan organizatoric, precum capitalizare, acțiuni ferme pentru eficiență, schimbarea calității managementului.

Diferențierea acestora devine, implicit, premisă a unui proces de cooperare între instituțiile bancare pe linia dezvoltării achizițiilor și fuziunilor.

De la premisă până la înfăptuire pasul este destul de mic: interesul reciproc al părților de a obține facilități, pe de o parte, pentru a elimina intențiile de expansiune și cucerire a piețelor de către unele bănci, în special de către cele puternice, iar pe de altă parte, băncile cu deficiențe pe plan managerial și cu rezultate deficitare, ce se angajează în procesele de achiziții și fuziuni din dorința de a salva cât mai multe din patrimoniul propriu aflat în divizare și a rămâne totuși în rândul băncilor de succes, chiar dacă vor avea o altă identitate.

Astfel, rezultă că principalele categorii de bănci, clasificate în funcție de rezultate, au în mod firesc în vedere perspective diferite în zona achizițiilor și fuziunilor, favorizante sau salvatoare pentru rămânerea lor în continuare într-o postură pozitivă, în aria competiției bancare.