Acoperirea riscului ratei dobânzii prin intermediul instrumentelor financiare derivate

Riscul ratei dobânzii este riscul diminuării venitului net aferent dobânzii şi ţine de eventualele pierderi reieşite din necorepunderea sumelor activelor şi pasivelor sensibile la modificarea ratelor dobânzii.

Riscul de rată al dobânzii - se manifestă prin înregistrarea unor pierderi de către deţinătorul de obligaţiuni ca urmare a ratei dobânzii pe piaţă. Astfel, în cazul în care rata dobânzii creşte/scade, valoarea obligaţiunilor cu cupon fix şi implicit preţul, scade/creşte. Scăderea preţului unei obligaţiuni emise anterior cu rata cuponului fixă în cazul creşterii ratei dobânzii pe piaţă provine din faptul că noile emisiuni de obligaţiuni vor avea rate ale cuponului mai mari. Pentru obligaţiunile cu rata variabilă a cuponului, acesta se resetează periodic funcţie de evoluţia ratei dobânzii pe piaţă, ceea ce face ca valoarea obligaţiunii să nu se modifice la modificarea ratei dobânzii pe piaţă şi să fie foarte apropiată de valoarea paritară.

Riscul ratei dobânzii se datorează fluctuaţiilor în nivelul ratei dabânzii, atait la active , cât şi la pasivele din portofoliul băncii.

Riscul ratei dobânzii se repercutează asupra băncii sub două forme:

• prima formă constă in pierderi(diminuarea venitului din dobânzi) ca urmare a unei variaţii neconvenabile a ratei dobânzii;

• a doua formă constă în deteriorarea situaţiei patrimoniale a băncii(diminuarea capitalului propriu) ca urmare a variaţiei ratei dobânzii.

Riscul ratei dobânzii apare atât ca urmare a deţinerii de active şi pasive cu dobândă fixă, care, în plus, diferă ca scadenţă şi preţ, dar şi din deţinerea de active şi pasive cu dobândă variabilă, care se adaptează în mod diferit la fluctuaţiile ratei dobânzii.

Mărimea riscul ratei dobânzii se determină şi se monitorizează în scopul controlului

impactului potenţial negativ asupra veniturilor din dobânzi si asupra valorii băncii în

ansamblu , precum şi în vederea obţinerii de eventuale avantaje provocate de schimbările

prognozate ale acestui nivel .

În cadrul administrării riscului ratei dobânzii se iau o serie de măsuri , ca de exemplu:

• actualizarea bazei normative interne privind dirijarea riscului ratei dobânzii;

• analiza indicatorilor riscului ratei dobânzii (spread , marja dobânzilor, etc);

• analiza elasticitatii ratelor dobânzii stabilite de bancă ;

• utilizarea metodei GAP pentru aprecierea riscului ratei dobânzii;

• prognoza nivelului ratelor dobânzii în perspectiva , pe baza monitorizarii factorilor

care pot influenţa creşterea sau scăderea acestora ;

• analiza ratelor dobânzii stabilite de alte bănci , precum şi a tendinţei acestora ;

• revizuirea periodică a ratelor dobânzii la operaţiunile active-pasive ale băncii , în

funcţie de rezultatele prognozelor şi analizelor efectuate;

• studierea şi aplicarea în practică a instrumentelor moderne de gestionare (hedging) a

riscului ratei dobânzii.

Politica în domeniul gestiunii riscului ratei dobânzii constă în stabilizarea şi sporirea ulterioară a marjei nete aferente dobânzii.

Controlul asupra gestiunii tipului de risc menţionat este efectuat printr-un şir de metode, principala fiind gestiunea diferenţei dintre scadenţe. Indicatorii de bază pentru cuantificarea impactului acestui tip de risc este venitul net aferent dobânzii obţinut de bancă şi marja netă aferentă dobânzii.

Banca poate dirija cu riscul ratei dobânzii prin modificarea scadenţelor activelor şi pasivelor sale plasate sau atrase, a nivelului rentabilităţii activelor, sensibile la modificarea ratei dobânzii, a diapazonului variabilităţii ratelor dobânzii.

Banca urmează să minimizeze nu numai diferenţa dintre scadenţe, ci şi dintre sumele pasivelor atrase sau a activelor finanţate.

În cazul stabilirii unor rate flotante atât la active cât şi la pasive, banca va aplica următoarea tactică:

• Suma activului poate fi mai mare ca suma pasivului atras în cazul aşteptărilor majorării ratei dobânzii;

• Suma pasivului atras poate fi mai mare ca suma activului finanţat în cazul aşteptărilor diminuării ratei dobânzii.

Gestiunea acestui tip de risc se efectuează de către Comitetul de creditare şi a Comitetul de dirijare a activelor şi pasivelor, care nu numai aleg strategia de diminuare a riscului ratei dobânzii, dar şi efectuează planificarea pe termen scurt şi lung, elaborează măsurile de protecţie contra riscului de a pierde lichiditatea, organizează controlul asupra calităţii creditelor eliberate.

Nivelul riscului ratei dobânzii

Una dintre deciziile cele mai dificile , pe care conducerea unei instituţii financiar bancare trebuie să o ia, este determinarea nivelului corespunzător al riscului ratelor de dobândă pe care organizaţia îl va asuma. În cadrul abordării defensive, banca va dori să deţină o structură a activelor şi pasivelor care să elimine riscul potenţial indus de fluctuaţiile ratelor de dobândă. La polul opus, din punct de vedere al abordării managementului ricului ratelor de dobândă, se află abordarea extrem de agresivă prin care se va incerca tot posibilul pentru maximizarea veniturilor nete din dobânzi printr-o structură adecvată, în special a activului ce poate fi remodelat intr-un interval de timp relativ scurt, în scopul profitării de orice oportunitate a fluctuatiilor ratelor de dobândă din piaţă.

În vederea cuantificării nivelului optim al riscului ratelor de dobândă pe care o instituţie financiar – bancară doreşte să şi-l asume, trebuie analizate o serie de elemente intercorelate.