Administrarea financiară locală - bugetele locale

Capitolul I. Bugetul şi autonomia locală

1.1. Bugetul în economia locală

Bugetul local se defineşte din diverse puncte de vedere. Sub aspect juridic, este un act în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile pe o perioadă determinată de timp, de obicei un an. Bugetul local este un instrument de previziune şi prevederile conţinute au caracter obligatoriu. Sub aspect economic, acesta exprimă relaţiile economice în formă bănească, ce se formează în procesul repartiţiei PIB, în legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor organizaţiilor administrative locale.

Într-o economie de piaţă, bugetul reprezintă un plan financiar la nivel macroeconomic pe termen scurt. Pentru termen medii sau lungi, sunt elaborate bugete-program, în care sunt prevăzute cheltuielile publice mai îndelungate (investiţiile), concomitent cu prognozarea veniturilor publice.

Rolul bugetului local se manifestă în activitatea economică, socială şi financiară. Din punct de vedere financiar, asigură mobilizarea şi distribuirea resurselor financiare. Din punct de vedere economic, bugetul cuprinde diverse instrumente şi tehnici de intervenţie în activitatea economică şi socială.

Indiferent la ce nivel se află economia unei ţări, aceasta are nevoie de finanţare şi de aceea este necesară identificarea unei modalităţi de alocare a fondurilor prin care să fie asigurat un optim pentru fiecare nivel economic, aceasta fiind una dintre preocupările principale ale economiştilor contemporani.

Pot exista două variante pentru o economie funcţională: o centralizare strictă sau o descentralizare deplină. La o cercetare amănunţită, se poate constata ca există o serie de avantaje si dezavantaje pe care le implică ambele variante.

Într-o economie centralizată, obiectivele referitoare la sistemul de distribuţie, de alocaţie, de realizare a stabilităţii precum şi de omogenizare a acestora între zone diferite sunt mai uşor de atins. Pe de altă parte, o societate deplin descentralizată va avea mari dificultăţi în menţinerea unui grad de ocupare ridicat dar şi a unor preţuri stabile în contextul în care comunităţile locale sunt economii deschise iar efectele multiple ale acţiunilor realizate pe plan local, datorită disipării la nivel naţional, sunt reduse în teritoriul care le-a iniţiat.

Sistemul de alocaţie se confruntă cu o problemă serioasă, aceea a aşa numitelor servicii publice sau sociale. Un sistem centralizat este mai probabil să reuşească mai bine decât unul descentralizat în furnizarea unor bunuri şi servicii necesare întregii societăţi, comunităţile locale producând sub normal deoarece sunt preocupate în special de bunăstarea propriilor locuitori.

Deşi la prima vedere un sistem centralizat are numeroase avantaje, totuşi şi acesta ridică numeroase probleme. Principalul dezavantaj al unui astfel de sistem este o lipsă de sensibilitate la preferinţele comunităţii. Hotărârile luate la nivel central sunt un compromis bazat pe decizia majorităţii, dar care de cele mai multe ori lasă în urmă un număr foarte mare de nemulţumiţi. Se consideră că autonomia locală determină o diversitate a prevederilor bugetare, aceasta din urmă influenţând cetăţenii, care vor tinde să se mute într-o comunitate care le satisface cel mai bine preferinţele personale. O serie de cercetători consideră că rezultatul acestui proces ar putea fi o îmbunătăţire a alegerii consumatorilor, se pune însă problema cât de tare poate fi încurajată această tendinţă. Dacă nu se intervine pentru monitorizarea acestui fenomen şi pentru menţinerea sa în cadrul unor limite care să aibă efecte benefice asupra economiei locale şi naţionale, există posibilitatea ca cei bogaţi să se grupeze şi să îi excludă pe cei mai puţin înstăriţi. Rezultatul ar putea fi o creştere foarte periculoasă a tenisunilor şi violenţelor între diversele grupuri sociale.

Contrastele în cadrul unei comunităţi echilibrate au efecte pozitive, demonstrat fiind faptul că o comunitate eterogenă care are o bogăţie de culturi şi trăsături particulare ar putea forma ea însăşi un public bun în contrast cu o monocultură a unor grupuri distincte. Deosebirile locale pot genera, de asemenea, o stimulare a eficienţei precum şi a inovării.

În concluzie, este preferabil ca un sistem economic să nu se axeze pe nici o extremă, ci să realizeze o balanţă între structurile centrale şi locale.

1.2. Modalităţi de acordare a fondurilor

Există numeroase modalităţi de acordare a fondurilor pe plan local. Important este să se găsească un echilibru astfel încât nici unul dintre domeniile publice să aibă de suferit.

Finanţarea cheltuielilor locale în întregime de la nivel central aduce cu ea o serie de probleme, dintre care cea mai importantă ar fi lipsa de interes a comunităţilor locale de a-şi păstra un nivel redus al cheltuielilor, optând în schimb pentru un nivel al serviciilor pe care în condiţii de autonomie nu şi l-ar putea permite.