Analiza asigurării entității cu resurse umane și a eficienții utilizării acestora

Introducere:

1. Însemnătatea, sarcinile analizei și sursele principale de informație.

În contextul relațiilor economiei de piață o atenție deosebită trebuie să se acorde eficienței utilizării factorilor de producție, deoarece atât cantitatea, cât și calitatea lor influențează esențial asupra rezultatelor economico-financiare obținute de întreprindere în urma activității desfășurate.

Forța de muncă este unicul factor important care este capabil să producă valori noi. Concomitent, acest factor are un rol determinant în dirijarea procesului de producție, este creatorul și animatorul mijloacelor de producție.

Actualmente, orice unitate de producție trebuie să asigure necesitățile în resurse umane de sine stătător, precum și utilizarea lor eficientă. Folosirea rațională a resurselor umane este rezultatul îmbinării justificate a aspectelor cantitative și calitative care presupun respectiv utilizarea lor integrală în procesul de producție.

Sarcinile principale ale analizei:

◙ aprecierea asigurării întreprinderii cu resurse umane necesare din punct de vedere cantitativ, structural și calitativ;

◙ aprecierea eficienței utilizării timpului de muncă;

◙ examinarea și estimarea productivității muncii, precum și a factorilor ce influențează modificarea acestui indicator rezultativ;

◙ calculul și aprecierea factorilor de muncă la devierea volumului activității de bază;

◙ evidențierea rezervelor interne de majorare a volumului activității de bază în urma utilizării mai eficiente a resurselor umane pe viitor;

◙ elaborarea măsurilor concrete privind mobilizarea rezervelor interne de majorare a volumului activității de bază.

Sursele principale de informație:

◙ Programul social-economic de dezvoltare a entității (compartimentul „Resursele umane și utilizarea lor”) sau planul de afaceri al întreprinderii (business plan).

◙ Cercetarea statistică anuală a produselor industriale „PRPDMOLD-A”.

◙ Cercetarea statistică M3-Anual „Câștigurile salariale și costul forței de muncă”.

◙ Cercetarea statistică LM-Semestrial „Mobilitatea salariațolor și locuriler de muncă”.

◙ Alte surse de informație, inclusiv cele care nu se referă la evidență (nota informativă, actul de revizie, materiale sociologice etc.).

2.Analiza asigurării entității cu resurse umane sub aspect cantitativ, structural și calitativ.

Orice activitate de producție poate fi desfășurată cu o eficacitate maximă numai cu condiția că unitatea economică respectivă este asigurată la timp cu resurse umane necesare din punct de vedere cantitativ, structural și calitativ.

Pentru a examina modul de asigurare a unităților de producție cu resurse umane se utilizează indicatorul generalizator „numărul mediu scriptic al salariaților”. După conținut acest indicator reflectă situația asigurării întreprinderii cu resurse umane sub aspect cantitativ.

Ca moment supus controlului operativ poate servi situația în care indicele de creștere a volumului activității de bază (fie volumul producției fabricate sau volumul producției vândute) trebuie să depășească indicele de creștere a numărului mediu scriptic al salariaților. Deci,

IVPF > INs (%).

În caz contrar, nu se vor respecta cerințele economiei de piață.

Pentru un studiu mai amplu al asigurării entității cu resurse umane din punct de vedere structural este necesar să se țină cont de posibilitățile de grupare a personalului unei întreprinderi după anumite criterii:

a) din punct de vedere al legăturii cu activitatea desfășurată:

- personal din activitatea de bază,

- personal din activitatea secundară;

b) în funcție de rolul personalului din activitatea de bază în procesul de producție:

- muncitori,

- funcționari.

În acest context scopul principal al analizei constă în:

- studierea modificărilor absolute și relative ale efectivului pe entitate și pe categorii de personal;

- studierea structurii personalului și raportului dintre numărul mediu scriptic al salariaților din activitatea de bază și activitatea secundară, pe de o parte, și numărul total al muncitorilor și funcționarilor din activitatea de bază, pe de altă parte.

De regulă, cu cât ponderea muncitorilor în numărul total al personalului din activitatea de bază este mai mare, cu atât condițiile de organizare a procesului de producție și capacitatea acestuia sunt mai favorabile. Este de menționat că ponderea muncitorilor depinde în mare măsură și de particularitățile sferei de producție referitoare la entitatea analizată.

Pentru o apreciere mai obiectivă a asigurării entității cu resurse umane este necesar de ținut cont că abaterea absolută la categoria de muncitori nu va fi justificată, dacă nu se va lua în considerație gradul de îndeplinire a programului de producție.