Analiza Bugetului Franței în Perioada 2000-2007

Franţa, a doua economie ca mărime din zona euro, este formată din 22 de regiuni, împărţite în 96 de departamente, la care se adaugă alte teritorii dependente: Guadelupa, Martinica, Guyana Franceză, Réunion, Polinezia Franceză, Noua Caledonie, Wallis, Mayotte, St.Pierre, Miquelon, etc.

Economia Franţei este o combinaţie de multe întreprinderi private (peste 2,5 milioane companii înregistrate) şi de importante (dar în scădere) intervenţii ale guvernului care păstrează o influenţă puternică asupra anumitor sectoare economice, fiind principalul acţionar la numeroase societăţi considerate drept strategice (cale ferată, electricitate, construcţii de aeronave, etc.).

Franţa este membră din G8, grupul celor mai industrializate naţiuni, fiind considerată în 2005 ca cea de a şasea economie mondială după Statele Unite, Japonia, Germania, China şi Regatul Unit.

Franţa atrage prin dimensiunea si dinamismul pe termen lung al pieţei sale, prin calitatea şi productivitatea forţei de munca, prin densitatea şi eficienţa infrastructurii.

Mulţi economişti consideră că principala problemă a economiei franceze nu este productivitatea, ci lipsa reformelor economice care să permită unui procentaj mai important din populaţia activă să lucreze. Punctele de vedere de dreapta susţin că orele de muncă scurte şi greutatea de reformare a pieţei muncii sunt punctele slabe, iar punctele de vedere de stânga menţionează lipsa politicilor guvernamentale de creare a justiţiei sociale.

Cu peste 75 milioane de turişti străini în anul 2003, Franţa este clasată ca prima destinaţie turistică din lume. La aceasta se adaugă procentul important de francezi ce îşi petrec vacanţele în diferite regiuni ale ţării. Atractivitatea turistică se explică prin marea varietate de puncte de interes şi prin numărul lor foarte mare la care se adaugă diversitatea peisajelor, bogăţia patrimoniului şi climatul temperat precum şi facilităţilor de acces şi a infrastructurii turistice şi de transport foarte bine dezvoltate.

Franţa are o importantă industrie aerospaţială reprezentată de concernul european Airbus şi este singura putere europeană (în afară de Rusia) care are propria sa bază de lansare de rachete spaţiale (Centre Spatial Guyanais). Franţa este de asemenea cea mai independentă ţară din punct de vedere engergetic dintre ţările Europei de Vest datorită investiţiilor importante în domeniul energiei nucleare, lucru care face din Franţa unul dintre cei mai mici producători de gaze cu efect de seră dintre cele mai industrializate naţiuni din lume. Peste 80% din nevoile de energie electrică ale ţării sunt produse de centrale nuclearo-electrice.

Capitolul 1

Analiza cheltuielilor bugetare COFOG

Se vor analiza cheltuielile bugetare structurate pe 10 domenii majore pentru anii 2000-2007 inclusiv. Aceste domenii sunt următoarele:

- General public services – include cheltuieli privind: funcţionarea organelor legislative şi executive, ajutor economic extern, cercetări etc.

- Defence – include cheltuieli privind: armata, securitatea civilă, ajutor militar extern etc.

- Public order and safety – cheltuieli privind: poliţia, pompieri, instanţe de judecată, penitenciare etc.

- Economic affairs – cheltuieli privind: agricultura, piscicultura, combustibilul şi resursele energetice, minieritul, construcţiile, transportul, infrastructura etc.

- Environment protection – cheltuieli privind neutralizarea deşeurilor, poluarea, protecţia mediului înconjurător etc.

- Housing and community amenities – cheltuieli privind: aprovizionarea cu apă potabilă, apeducte, iluminarea străzilor etc.

- Health – cheltuieli privind: echipament medical, medicamente, spitale, elemente de inventar medical, servicii medicale publice etc.

- Recreation, culture and religion – cheltuieli privind: servicii culturale, publicitate, servicii religioase, servicii de recreere etc.

- Education – cheltuieli privind: instituţiile de învăţământ (primar, secundar, superior) etc

- Social protection – cheltuieli privind: pensiile, îndemnizaţii de invaliditate, îndemnizaţii pentru familii defavorizate, îndemnizaţii de şomaj etc.

Sectorul administraţiei publice (S.13) cuprinde toate unităţile instituţionale care sunt alţi producători non-piaţă, a căror producţie este destinată consumului individual şi colectiv, şi în principal finanţată prin plăţile obligatorii efectuate de unităţile care aparţin altor sectoare, şi / sau toate unităţile instituţionale angajate în principal în redistribuirea veniturilor şi a bogăţiei naţionale.