Analiza Cheltuielilor de Exploatare la SC Trim-Line SRL

1.CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND ANALIZA

CHELTULIELIOR

Integrată în activitatea practică de conducere, tematica cheltuielilor de producţie este o problemă internă a fiecărei firme, care trebuie să fie circumscrisă într-un cadru legislativ general vizând aspecte organizatorice ale evidenţei, precum si nivele normate (reglementare) pentru unele categorii de cheltuieli. Aşa, de exemplu, prin Legea Contabilitaţii nr. 82/1991 si H.G. 704/14.XIII.1993, prin care s-a aprobat regulamentul de aplicare a legii, si planul contabil general, s-a prevăzut clasa 9 Conturi de gestiune (structurată pe urmatoarele grupe:

90 – decontări interne prin care se realizează operaţiile de decontări privind cheltuielile activităţii de bază, auxiliare, stabilirea diferenţelor de preţ etc. prin aceste conturi se realizează si legatura cu contabilitatea financiară.

92 – conturi de calculaţie cu ajutorul cărora se colectează şi calculează costul producţiei.

93 – costul producţiei care conţine conturi prin intermediul cărora se ţine evidenţa costului producţiei.

Totodată, aceste acte normative precizează şi categoriile de cheltuieli care se include în costul producţiei, respectiv cheltuielile directe şi indirecte repartizate raţional asupra produselor şi lucrărilor executate.

Prin alte acte normative (ca, de pildă, Legea impozitului pe profit, amortizării, etc.) se stabilesc cuantumuri maxime sau minime pentru anumite categorii de cheltuieli (incluse sau nu in costul producţiei), in scopul determinării cât mai corecte a obligaţiilor fiscale ale fiecărei întreprinderi.

Asemenea aspecte sunt elemente importante ale conducerii micro sau macro- economice prin intermediul pârghiilor economico-financiare.

În ceea ce priveşte activitatea practică de analiză a cheltuielilor, acestea trebuie să fie prin excelenţă o componentă majoră a managementului intern al firmei care să asigure realizarea unor costuri competitive.

Modalităţile de realizare şi respectiv de organizare a muncii, de analiză a problematicii abordate, sunt diferite in raport de scop si subiectul care o realizează.

Cu toate acestea, există o metodologie de analiză a cheltuielilor, care oferă un cadru posibil de abordat de catre utilizatori. Principalele aspecte care se abordează in continuare sunt:

1.1. ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE VENITURILOR FIRMEI

Realizarea unui venit şi respectiv profit, implică efectuarea de cheltuieli.

În contabilitatea financiară, cheltuielile se inregistrează pe feluri de cheltuieli (după natura lor) şi se grupează în:

a.) cheltuieli de exploatare – care cuprind categoriile de consumuri privind realizarea obiectului de activitate şi cele aferente acestota (ex. provizioanele pentru diverse cheltuieli);

b.) cheltuieli financiare – care include pierderile de creanţe legate de participanţi, din vânzarea titlurilor de plasament, dobânzi etc. (vizează activitatea financiară în afara exploatării);

c.) cheltuieli excepţionale – care nu sunt legate de activitatea curentă, normală, se referă la despăgubiri, amenzi penalizări, donaţii, subvenţii etc.;

Evidenţa acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 6 –

conturi cheltuieli structurate în:

Cont 60 – cheltuieli cu materii prime, materiale si mărfuri;

Cont 61 – cheltuieli cu lucrările şi servicii executate de terţi;

Cont 62 – cheltuieli cu alte servicii executate de terţi;

Cont 63 – cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate;

Cont 64 – cheltuieli cu personalul

Cont 65 – alte cheltuieli de exploatare;

Cont 66 – cheltuieli financiare;

Cont 67 – cheltuieli excepţionale;

Cont 68 – cheltuieli cu amortizările şi provizioanele;

Cont 69 – cheltuieli cu impozitul pe profit;

Toate aceste conturi se dezvoltă in analitice de gradul III şi IV.

Veniturile inteprinderii reprezintă sumele incasate sau de incasat in cursul exerciţiului şi se grupeaza în:

a.) venituri din exploatare în care se include veniturile realizate din operaţiile care formează obiectul de activitate, la care se adaugă veniturile din producţia stocată şi imobilizată, precum şi alte venituri legate de exploatare;

b.) venituri financiare in care se include veniturile din participaţii din alte imobilizări, din titluri de plasament etc.;

c.) venituri excepţionale, despăgubiri, penalităţi încasate etc.;

Evidenţa veniturilor se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 7 – Conturi de venituri, respectiv:

70 – venituri din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate şi din alte activităţi;

71 – venituri din producţia stocată;

72 – venituri din producţia de imobolizări;

74 – venituri din subvenţii de exploatare;

75 – venituri din exploatare;

76 – venituri financiare;

77 – venituri excepţionale;

78 – venituri din provizioane;

În general, se poate face o corelaţie între venituri şi cheltuieli în sensul că realizarea unui venit presupune efectuarea unor cheltuieli sau invers. Dar sunt şi excepţii. Aşa, de exemplu, cheltuielile financiare, de regulă, nu generează venituri, iar realizarea acestora nu presupune cheltuieli. Aceleaşi reguli le au şi unele cheltuieli si venituri excepţionale.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizează evoluţia lor şi factorii care o determină in vederea identificării posibilităţilor de diminuare în scopul sporirii rentabilităţii. Integrat în activitatea practică de gestiune, această analiză reprezintă o primă etapă de informare asupra dinamicii cheltuielilor. În acest scop, se utilizează indicatorul Cheltuielile la 1000 lei venituri (C), care se determina ca raport intre cheltuielile totale (ΣchI) şi venituri (ΣVI).

C = 1000 (1.1.)

Sau:

C = (1.2.)

în care :

gi – reprezintă structura veniturilor pe categorii

ci – cheltuielile la 1000 lei pe categorii de venituri

De aici rezultă că faţă de o bază de referinţă modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri se datorează influenţei structurii veniturilor şi a nivelului cheltuielilor la 1000 lei pe categorii de venituri.

Pentru separarea celor două influenţe este necesară recalcularea cheltuielilor la 1000 lei în funcţie de structura nivelului comparat a ratelor pe categorii de venituri din baza de referinţă.

1.Modificarea faţă de criteriul de comparaţie