Analiza Cheltuielilor Publice pentru Cultură și Artă în România

Analiza cheltuielilor publice pentru cultură și artă în România

Cheltuielile pentru cultură și artă sunt în sine servicii sociale care aduc un aport în crearea produsului național brut, cu alte cuvinte, pe măsură ce crește produsul cresc și cheltuielile subliniind caracterul productiv al acestora și contribuind la dezvoltarea economică și socială a țării dar și a calității factorului uman.

Creșterea fondurilor acordate pentru acțiunile culturale și de artă este condiționată de nivelul și ritmul de dezvoltare al economiei naționale, deoarece statul determină toate cheltuielile publice, inclusiv pe cele referitoare la finanțarea cheltuielilor pentru cultură și artă.

1. Formele cheltuielilor publice pentru cultură și artă și surse de finanțare ale acestora

Cheltuielile publice pentru cultură și artă au o importanță remarcabilă din două puncte de vedere. În primul rând, au rol educativ fiindcă au impact asupra personalității umane, influențând capacitatea de apreciere a valorilor culturale și artistice, dezvoltându-și astfel aptitudinile, pasiunile și calitățile individuale, iar în al doilea rând au rol economic, putând fi asimilate drept investiții în resursele umane.

Satisfacerea nevoilor cetățenilor de culturalizare se poate realiza prin oferirea accesului gratuit sau cu plată redusă pentru anumite categorii de persoane (copii, elevi, studenți, pensionari) la unele dintre serviciile oferite de instituțiile din acest domeniu.

Dintre instituțiile publice specializate pentru realizarea acțiunilor pentru cultură și artă, finanțate din cadrul aceleiași categorii de fonduri se remarcă :

- instituțiile de cultură dintre care le enumerăm pe câteva: muzee, biblioteci, case de cultură, edituri;

- instituții artistice precum teatre și filarmonici;

Prin hotărâre a Guvernului României se hotărăște că:

1. Instituțiile publice pentru cultură și artă la nivelul județelor și a municipiului București sunt :

- muzee și biblioteci publice, județene și ale municipiului București;

- teatre și instituții de spectacole și concerte publice, județene și ale municipiului București;

- centre de conservare și de valorificare a tradiției populare;

- școli populare de artă și universătități populare.

2. Instituțiile publice pentru cultură și artă la nivelul consiliilor locale sunt:

- muzee, biblioteci publice, case de cultură și cămine culturale;

- instituții profesioniste de spectacole și concerte;

- formații și ansambluri artistice de muzică și dansuri populare;

- universități populare.

Este destul de important de evidențiat faptul că materializarea activității desfășurate de aceste instituții se prezintă și sub forma bunurilor materiale prin cărți, filme, discuri, tablouri și picturi, sculpturi dar și sub forma serviciilor culturale și artistice precum concerte, spectacole de balet, operă și teatru.

În funcție de acțiunile culturale și de artă efectuate de respectivele instituții, este influențată și finanțarea acestora. Cu alte cuvinte, dacă au loc activități cu caracter economic prin care sunt produse acele bunuri materiale enumerate mai sus, veniturile rezultate din vânzarea acestor bunuri pot fi folosite pentru autofinanțare. Atunci când serviciile culturale sunt oferite publicului în mod gratuit sau cu plată, iar costurile cu acestea nu sunt acoperite din fondurile proprii disponibile, statul intervine prin acordarea de subvenții din buget. Este destul de bine știut faptul că fondurile disponibile în acest domeniu sunt insuficiente, iar susținerea financiară sub efort propriu nu este caracteristica de bază a acestor activități.

Revenind la ideea subliniată în paragraful de mai sus, sursa principală pentru finanțarea cheltuielilor pentru cultură și artă este bugetul de stat, care acoperă integral sau acordă subvenții în completarea veniturilor proprii realizate din serviciile și bunurile oferite.

Sursele financiare care ajută la finanțarea acțiunilor de cultură și artă, se pot urmări separat astfel:

1. Finanțarea din resurse bugetare sau alocarea integrală a fondurilor necesare funcționării instituției prin intermediul bugetului de stat sau a bugetului local. Așadar, instituțiile de cultură și artă de interes național sunt subvenționate din bugetul de stat, iar cele de interes local prin bugetele locale iar obligația vărsării veniturilor realizate se face de aceeași manieră la bugetele din care sunt finanțate. Este exemplul bibliotecilor, a direcțiilor județene pentru cultură, culte și patrimoniu cultural și a Ministerului Culturii și Patrimoniului Național.

2. Finanțarea din venituri proprii și subvenții de la buget constituie un mijloc extrabugetar și de completare a veniturilor realizate pentru acoperirea unor cheltuieli cu alocații bugetare de la bugetul de stat sau de la cel local, în funcție de subordonarea acelei instituții publice. Această situație prevede ca în momentul în care veniturile proprii nefolosite până la sfârșitul anului se vor reporta pentru anul bugetar viitor.

3. Autofinanțarea sau finanțarea integrală din veniturile proprii, sunt mijloace extrabugetare de subvenționare, fiind vorba despre acele instituții care au veniturile necesare acoperirii în totalitate a activităților propuse a se desfășura. De asemenea, în cazul în care, la sfârșitul anului financiar există resurse financiare sub forma veniturilor proprii aflate în sold, necheltuite, acestea se vor reporta pentru anul următor, dacă nu există nicio lege specială care să interzică aceasta.

4. Finanțarea din resurse extrabugetare se referă la fonduri speciale alocate pentru crearea, promovarea și păstrarea unor valori culturale naționale, precum:

- fondul cinematografic național ;

- fondul cultural național și altele.

Resursele extrabugetare provin din administrarea și exploatarea bunurilor din patrimoniul cinematografiei, tarife de înregistrare în Registrul cinematografiei, din contribuții și taxe