Analiza cheltuielilor publice pentru educație în țările dezvoltate membre ale Uniunii Europene, în perioada 1995-2005

Formarea unei uniuni a statelor europene, ca necesitate obiectivă în faţa dinamismului şi competitivităţii Statelor Unite ale Americii, dar şi a intrării statelor asiatice în arena jocurilor economice, a obligat guvernele ţărilor membre ale Uniunii Europene să reconsidere sistemele politice şi sociale, sisteme în care educaţia a fost identificată ca fiind instrumentul prin care se pot înfăptui, pe termen lung, schimbările propuse. Punerea în aplicare a programelor de integrare a unor popoare cu istorii, valori culturale şi mentalităţi diferite, a fost posibilă prin abordarea sistemelor de educaţie şi formare din două perspective. Prima s-a focalizat pe integrare şi pe identificarea unor modele capabile să compatibilizeze sistemele europene de educare şi formare, iar a doua, pe individualitate şi asigurarea posibilităţii ca fiecare regiune geografică sau ţară să adapteze principiile generale la nevoile specifice, în funcţie de factorii ideologici şi sociali, de diferenţele economice şi tehnologice de dezvoltare, cât şi de particularităţile capitalului uman.

Constituirea unei societăţi economice bazate pe cunoaştere impunea formarea de noi atitudini şi capacităţi, un acces mult mai larg la sistemele de educaţie şi de învăţare permanentă şi măsuri de protecţie socială (incluzând antidiscriminarea şi eliminarea diferenţelor de gen), pentru a susţine schimbările rapide din societatea contemporană. Principalele implicaţii ale acestor noi cerinţe au fost precizate în „Programul detaliat de lucru privind obiectivele sistemelor de educare şi formare”3. Deşi dezideratele indicate prin obiectivul strategic fixat la întâlnirea de la Lisabona au fost, în mod evident, legate de piaţa muncii, contribuţia educaţiei şi formării în cadrul economiei bazată pe cunoaştere nu poate fi disociată de rolul pe care aceasta şi-l menţine faţă de promovarea valorilor umaniste şi culturale în societate. Acest lucru se reflectă în profitul social ridicat generat de investiţia în educaţie, cea ce determină diminuarea cheltuielilor în alte domenii, cum ar fi alocaţiile pentru şomaj, cheltuielile pentru asistenţa socială, asigurările sociale, asistenţa pentru sănătate etc. În Comunicatul Comisiei se încearcă o abordare a problemei investiţiei în educaţie şi formare dintr-o perspectivă largă, fiind acordată o atenţie specială cercetării şi educaţiei permanente, precum şi strategiei europene de angajare a forţei de muncă.

În Raportul Consiliului European de la Lisabona se sublinia că viitorul economiei şi al societăţii europene va depinde de calificările cetăţenilor ei şi că acestea, la rândul lor, au nevoie de o actualizare continuă, caracteristică societăţii cunoaşterii. În concordanţă cu acest obiectiv al economiei bazată pe cunoaştere, concluziile Consiliului configurau noile competenţe de bază pentru toţi cetăţenii Europei, competenţe ce trebuie asociate celor tradiţionale de scris, citit şi socotit:

1. deprinderile din domeniul tehnologiei informatice („competenţele digitale”);

2. limbile străine;

3. cultura tehnologică;

4. spiritul antreprenorial;

5. competenţele sociale (încrederea de sine, asumarea riscurilor

Consiliul European care a avut loc la Barcelona, în martie 2002, a salutat „Programul de lucru detaliat privind obiectivele sistemelor de educare şi formare”, inclusiv intenţia fermă de a face din Europa un spaţiu de referinţă mondial pentru calitatea şi relevanţa educaţiei şi formării, dar mai ales o destinaţie favorită pentru studenţii, oamenii de ştiinţă şi cercetătorii din alte zone ale lumii. Ţinând cont de interdependenţa dintre educaţie şi cercetare, este important de remarcat faptul că, la Barcelona, Consiliul European a stabilit un obiectiv dublu pentru cercetare, şi anume: amplificarea cheltuielilor totale pentru cercetare şi dezvoltare, pentru a se apropia de nivelul de 3% din produsul naţional brut, până în 2010, şi mărirea participării finanţării prin intermediul mediului de afaceri la două treimi.5 Pentru atingerea scopurilor propuse, Consiliul European de la Barcelona a ratificat un program de lucru detaliat pentru implementarea obiectivelor sistemelor educaţionale şi de formare profesională din Europa, în perspectiva anului 2010, pe baza a trei obiective strategice:

1. Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei sistemelor educaţionale şi de formare profesională;

2. Facilitarea accesului tuturor la învăţare, în sistemele educaţionale şi de formare profesională, şi la instruire

pe întreg parcursul vieţii;

3. Transparenţa sistemelor europene de educaţie şi formare.

Finantarea invatamantului se realizeaza in functie de structura acestuia. Sistemele de invatamant sunt foarte diferite de la o tara la alta, in functie de traditie, de necesitati economice si sociale. Potrivit clasificatiei UNESCO, diferitele niveluri si tipuri de invatamant se grupeaza astfel: invatamant prescolar; invatamantul primar (sau de gradul II); invatamant superior (sau de gradul III) si alte tipuri de invatamant.

In afara finantarii diferitelor unitati si grade de invatamant, in cadrul acestor cheltuieli se cuprind si unele actiuni legete de invatamant, cum ar fi: doctoratul, actiuni pe linia educatiei permanente, cursuri scolare, tabere si excursii s.a