Analiza cheltuielilor și veniturilor bugetului general consolidat al Spaniei

1 Prezentare generală

Spania este un stat în sud-vestul Europei, ocupând cea mai mare parte din Peninsula Iberică, precum și Insulele Baleare și Pityuse din Marea Mediterană și Insulele Canare din Oceanul Atlantic. Are ieșire la Oceanul Atlantic și Marea Mediterană, la vest se învecinează cu Portugalia, iar la nord-vest cu Franța și Andora. Strâmtoarea Gibraltar (14 km) o desparte de Africa, teritoriul Gibraltar fiind încă o posesiune a Marii Britanii (în luna ianuarie 2002, Tony Blair-primul ministru britanic, a anunțat deschiderea de negocieri cu Guvernul Spaniei, în vederea retrocedării teritoriului Gibraltar către Spania).

Spania se află într-o zonă cu climă temperată, mediteraneană, în centrul țării în zona capitalei Madrid climatul fiind mediteranean-continental. Între climatul dintre regiunile muntoase, cel de pe malul mării și cel din centrul țării se pot constata diferențe importante, în regiunile de pe malul mării climatul fiind mai puțin extrem, în timp ce zonele limitate de Oceanul Atlantic au un climat mai ploios. Temperatura medie a Madridului în luna iulie este de 30 grade Celsius, în februarie de 8 grade Celsius.

Catolicismul este religia predominantă în Spania. Un procent de 94% din populație este de religie catolică, conform unui studiu al Centrului de Investigații Sociale realizat în anul 2005. După catolici, alte religii minoritare reprezintă doar 6% din populație.

După numărul de membri, a doua religie este cea musulmană. Datele arată că 800.000 de persoane sunt de religie islamică. Urmează Martorii lui Iehova, cu 103.784 de credincioși. Există de asemenea și o comunitate protestantă care are aproximativ 50.000 de membri. De asemenea, mai trăiesc în Spania și aproximativ 20.000 de mormoni. Comunitatea iudaică nu depășește 15.000 de membri.

Economia capitalistă mixtă a Spaniei este a douăsprezecea cea mai mare din lume și venitul pe cap de locuitor se situează în zona celor ale Germaniei și Franței. Cu toate acestea, după aproape 15 ani de creștere a PIB-ului peste media europeană, economia Spaniei a început să scadă la sfârșitul anului 2007 și a intrat într-o recesiune în al treilea trimestru al anului 2008. Scăderea economică a Spaniei a reflectat un declin semnificativ în construcții pe fondul unui surplus de locuințe și a cheltuielilor de consum în scădere, în timp ce exporturile au început realmente să crească. Eforturile Guvernului de a ridica

economia prin încurajarea cheltuielilor, extinderea protecției acordate șomerilor și garantarea împrumuturilor nu au prevenit o creștere accentuată a ratei șomajului, care a crescut de la un 8% în 2007 la un 20% în 2010. Deficitul bugetar a ajuns de la 3,8% din PIB în 2008 la aproape 9,7% din PIB în 2010, mai mult de trei ori față de limita zonei euro. Deficitul bugetar de proporții și perspectivele pesimiste de creștere economică au făcut Spania vulnerabilă la o infecție financiară din partea altor membri extrem de îndatorați ai zonei euro, în ciuda eforturilor Guvernului de a reduce cheltuielile, de a privatiza industriile și de a stimula competitivitatea prin intermediul reformelor pieței forței de muncă. Expunerea băncilor spaniole la prăbușirea construcției interne și a pieței imobiliare de asemenea prezintă un continuu risc pentru acest sector. Guvernul a supervizat o restructurare a sectorului caselor de economii în 2010 și a furnizat 15 miliarde de dolari în capital spre diverse instituții. Investitorii rămân îngrijorați că Madridul va trebui să salveze alte bănci cu probleme. Cu toate acestea, Banca Spaniei caută să stimuleze încrederea în sectorul financiar prin presiuni asupra băncilor pentru a le face să recunoască pierderile și să se consolideze în grupuri mai puternice.