Analiza comparativă a dimensiunii și structurii resurselor aflate la dispoziția statului în România și Suedia

Introducere

Taxarea a devenit în condițiile implicării statului în economie o unealtă a managementul fiscal și monetar. Experții economicii vorbesc azi despre reglaje fine ale economiei prin sistemul de constituire ale surselor financiare ale statului astfel încât rata de ocupare a forței de muncă să fie redusă în sensul unei productivități crescute, fapt ce implic avansează din banii agenților economici eficienți pentru atingerea unor obiective de interes pentru stat.

Mijloacele de constituire a fondurilor financiare ale statului reprezintă mijloace de redistribuire a avuției naționale, de la vârfurile de avuție către păturile inferioare; exemple actuale în acest sens este taxarea progresivă a veniturilor și ideatica economiilor nordice, cu o componentă socială mare, aceea de asigurare a unui venit minim garantat pentru fiecare membru al societății. Implicit, în sensul creșterii veniturilor statului trebuie crescută povara fiscală având efecte directe asupra cererii de bunuri publice.

De-a lungul timpul povara ce cade asupra contribuabililor prin capacitatea de impunere și coerciție a agentului ce concentrează puterea de administrare și conducere a unui teritoriu,fie el monarh dictator, monsenior feudal sau agent guvernamental; s-a reflectat direct în nivelul de trai al acestora și în investițiile realizate de cel din urmă pentru rezolvarea problemelor sociale. Resursele financiare publice reprezintă unul din pilonii statului modern fără de care sfera activităților în care acesta este implicat ar fi imposibil de realizat.

Cap. 1. Structura resurselor publice conform clasificației bugetare

Dinamica economică modernă este aproape imposibil de conceput fără pregnanța mutațiilor și transferurilor efectuate de către stat spre beneficiarii direcți și invers, printr-un proces de constituire a fondurilor necesare susținerii unor asemenea premise pentru bunăstare. Existența și implicarea statului prin astfel de mijloace este justificată de incapacitatea piețelor de a oferi bunuri de utilitate publică care să satifacă un număr cât mai mare de persoane. Aparte de consumul bunuri destinate satisfacerii unor nevoi specifice fiecărui individ- bunuri private, ce se supun mecanismelor de sortare a mediului concurențial; apar și nevoi sociale, specifice comutăților ca anasamblu, și anume nevoia de apărare contra unor pericole, stabilirea unor premise de echitate și egalitate în fața legii, protecție contra unor fenomene ale naturii precum și redistribuirea avuției la nivel național- constituind bunuri publice. Ca atare, pentru angrenarea mecanismelor de satisfacere a acestor nevoi, statul trebuie să constituie fonduri în vederea alocărilor ulterioare pe baza obiectivelor strategice.

1.1. Resursele financiare ale statului

Rolul statului este ușor cuantificabil prin sfera finanțelor publice, ce oferă o imagine asupra volumului cheltuielilor și a veniturilor guvernamentale și asupra obiectivelor asumate de stat, în dependență cu nivel de interpunere a acestuia cu mecanismele pieței libere. Statul intervine pentru a reduce din imperfecțiunile piețelor, având ca obiective primare alocarea eficeintă a resurselor, redistribuirea veniturilor și stabilitate macroeconomică.

Consumul de bunuri publice nu poate fi privit decât ca ansamblu de beneficii aduse comuntăților ca întreg, deci are caracter indivizibil și nu presupune o suportarea directă a costurilor pentru acestea, fiind evitate mecanismele concurențiale impuse de piață. Poate fi dedus astfel un raționament extrem de simplu, consumul de bunuri publice, cu referire la modul de constituire a resurselor publice, este o funcție invers proporțională cu nivelul de impunere practicat de agenții guvernamentali. Costuri mai mici de impozitare și taxare duc la un consum mai mare de bunuri cu caracter public, care tinde să fie mult mai mare decât acela al bunurilor private și invers, costuri mai ridicate cu impozitele și taxele, scade nevoia de bunuri publice la un nivel absolut elementar și face indivizii, presupuși raționali, să se reorienteze spre alternative oferite de piață, mult mai avantajoase.