Analiza comparativă a dimensiunii și structurii resurselor financiare publice în România și Germania

Cap 1 Structura resurselor financiare publice conform clasificatiei oficiale

1.1 Cadru conceptual

Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor sub formă de bani, al căror scop este realizarea anumitor obiective sociale și/sau ecomomice într-un amumit interval de timp bine stabilit. Cererea din ce în ce mai mare de resurse financiare publice se datorează în principal creșterii nevoilor sociale desfășurate într-un timp mai alert față de creșterea produsului intern brut.

În cadrul resurselor financiare publice se încadrează resursele administrașiei de stat centrale, resursele administrației de stat locale, resursele asigurăilor sociale de stat, resursele autorităților/instituțiilor publice care au un caracter autonom.

Structura economică a resurselor este următoarea:

- Resurse fiscale

- Resurse nefiscale

- Venituri curente

- Venituri din capital

- Încasări din rambursarea împrumuturilor

1.2 Clasificarea resurselor financiare publice

A. Clasificația funcțională - împarte resursele financiare în două ramuri:

a. Resurse ordinare reprezentate de impozite, taxe, contribuții obligatorii și venituri provenite de la întreprinderi sau proprietăți din sectorul public

b. Resurse extraordinare: aceste resurse sunt utilizate atunci când statul nu poate acoperi cheltuielile publice prin intermediul resurselor ordinare datorită ”unor fenomene sau situații economico-sociale neobișnuite, excepționale, generatoare ale unor nevoi publice”

B. Clasificația economică cuprinde următoarele:

a. Resurse fiscale;

b. Resurse nefiscale;

c. Resurse de trezorerie;

d. Resurse împrumutate;

e. Resurse din emisiunea de monedă.

C. Clasificația administrativă cuprinde:

a. Resurse ale administrațiilor publice centrale;

b. Resurse ale administrațiilor publice locale;

c. Resurse ale asigurărilor sociale.

D. Clasificația bugetară:

a. Resurse ale bugetului de stat;

b. Resurse ale bugetelor locale;

c. Resurse ale asigurărilor sociale de stat;

d. Resurse cu destinație specială.

E. Clasificația după locul de proveniență:

a. Resurse interne: sunt acele resurse care provin ”de la persoane fizice, instituții publice și agenți economi” ;

b. Resurse externe reprezentate de ”împrumuturile de stat externe contractate la instituții financiare internaționale, la guvernele altor țări, la bănci cu sediul în alte state, la orice deținători străini de capitaluri bănești. La acestea se adaugă diferitele transferuri externe primite sub forma ajutoarelor nerambrusabile de la organismele internaționale sau din partea altor state”

F. Clasificația oficială:

a. Venituri totale;

b. Venituri curente;

c. Venituri fiscale;

d. Impozitul pe profitul societăților;

e. TVA;

f. Impozit pe producție și importuri;

g. Impozite pe utilizarea activelor;

h. Încasări totale din impozite, taxe și contribuții;

i. Impozit pe venit/avere;

j. Impozit pe comerț exterior (taxe vamale);

k. Impozit pe terenuri, clădiri sau alte structuri;

l. Accize și impozit pe consum;

m. Transferuri de capital;

n. Venituri împrumutate;

o. Venituri nefiscale;

p. Venituri din proprietăți;

q. Contribuții sociale ale angajaților.

r. Etc.

În România, resursele financiare publice ” se constituie și se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, și anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice și bugetul fondurilor externe neramburasabile, în condițiile asigurării echilibrului financiar”.