Analiza Comparativă a Două Bănci în Funcție de Depozitele la Vedere și Dobândă Bonificată

1. Etapele procesului bugetar în România

1.1 Conținutul și semnificația bugetelor publice

Importanța bugetelor publice se rezuma prin două poziții esențiale: una, exprima continutul economic și alta, instrumentul reglator din partea statului asupra unitaților administrativ teritoriale.

Sensul dat conținutului economic definește bugetele publice drept instrumente, relații economice ce include distribuirea venitului național creat astfel, constituirea fondurilor centralizate în scopul îndeplinirii unor procese menite sa soluționeze probleme la nivel central și local.

Conținutul economic definește relații valorice în contextual economic-social ce rezuma prin antrenarea fondurilor de stat cei care consuma și cei care constituie aceste fonduri, privite sub aspectul dublei ipostaze. Mobilizarea valorilor bănești ca venit sunt realizate în economie, în procesul de producție cât și în procesul de prestare de sevicii și efectuarea de lucrari.

Bugetele publice exprimă relații economice ca rezultat al constituirii valorii exprimate în bani si repartizării acestora efectuate de către stat. Aceste relații contribuie la formarea venitului național. În cazul apariției acestor relații eonomice ca și în alte cazuri apare un organizator determinant care contribuie la eficiența și eficacitatea repartizarii bugetului, statul. Structura populației care este implicată în aceste relații economice se află într-o deosebită diversitate. Aceste activități ale populației sunt structurate în activități materiale, producătoare de bunuri și sfera activitaților nemateriale. În baza acestor funcții de activitate, venitul național se constituie și se distribuie între membrii societății.

În prima fază a constituirii bugetelor publice, se mobilizeaza la stat de la societați comerciale și regii autonome ca forme de mijloace banești exprimate în contribuții, impozite și taxe. Inițial de la întreprinderi și societați comerciale sunt preluate mijloace banești plasate la dispoziția statului.

În faza redistribuirii mijloacelor bănești ca venit național, care este destinată activităților entităților,în cuantumul și momentele impuse de nevoile ce trebuiesc satisfacute ale entitaților. Conținutul economic exprimă mobilizarea la dispoziția statului a resurselor de la entități în care se manifestă inclusiv procesele și relații bugetare. Important în aceste relații sunt proporțiile veniturilor de la agenți economici sub forma de taxe, impozite și contribuții ce ajung în jur de 65-75%. Participarea mai activă a populației la formarea bugetelor publice contribuie la marimea fondurilor destinate repartizarii entitaților.

Instrumentele economico-financiare a bugetelor publice se regasesc sub forma de mecanisme ai finanțelor publice unde veniturile și cheltuielie apar separat. Veniturile înscriși în bugetele publice au o repartizare relativ uniformă fiind echilibrate pe parcursul anului de repartizare. Constituirea veniturilor în bugetele publice determină siguranță în menținerea cu mijloace valorice a nevoilor publice.

Cheltuielile din bugetele publice, având limitele maximale au scopul de a nu fi depășite pe parcursul efectuării procesului bugetar.

Cheltuielile și veniturile trebuiesc constituite pentru menținerea stării de echilibru în repartizarea banilor publici. Practic, statul trebuie sa asigure egalitatea a veniturilor și cheltuielilor în bugetele publice. Dar totuși, la nivel de țara și perioada istorică cu referire la bugetul de stat, starea de echilibru dintre veniturile și cheltuielile reflectă situația inversă a cheltuielilor și veniturilor, cheltuielile sunt mult mai mari în comparație cu veniturile.Un exemplu relevant în acest sens constituie Statele Unite ale Americii care este afectată de criză puternică a finanțelor publice, marea provocare a secolului devine pentru țările dezvoltate capacitatea de a menține și întreține acest model liberal-democrat.Cu toate acestea, în practica bugetară și în evoluția societații umane necesitățile indivizilor, sunt și vor fi mai mari decât posibilitațile de acoperire a mijloacelor valorice disponibile. Deosebit de reprezentativ, în acest context sunt elementele financiare de tipul impozitelor și taxelor, menite să corecteze factorii destabilizatori ai economiei. Impozitul este un instrument reglator din partea statului cât și a politicii economice care poate duce la stimularea investițiilor și la inviorarea conjucturii economice. Dar poate și determina reducerea cererii de consum și a investițiilor private prin majorarea impozitelor astfel, în perioadele de supraîncălzire a economiei. Folosirea astfel de instrumente în diferite perioade istorice, a vieții economice și sociale contureaza importanța doctrinei intervenționist-statale care a însemnat rezultate după criza mondială din 1929-1933. Astfel, funcția de repartizare a bugetului public de care se ocupă unitățile statului contribuie la stabilirea și menținerea răspunderii și competențelor pe toată perioada a constituirii și distribuirii valorilor bănești.