Analiza Dimensiunii și Structurii Resurselor Financiare Publice la Nivel de Stat în Germania

Capitolul I

Structura resurselor financiare publice

I.1 Notiunea de resurse financiare publice si structura acestora.

Sub aspect conceptual, prin expresia resursele financiare publice se intelege, de regula, totalitatea mijloacelor banesti sau sumelor de bani care se administreaza de catre autoritatile publice, in scopul indeplinirii functiilor si sarcinilor ce revin statului, ele asigurand, deci, in plan financiar, premise indispensabile functionarii structurilor organizatorice de tip statal. Aceste resurse in forma baneasca apartin de drept statului, fiind gestionate de autoritatii si institutii ale sale si folosite pentru acoperirea baneasca a consumurilor publice, prin efectuarea cheltuielilor corespunzatoare.

Daca se are in vedere, modul diferit in care se implica autoritatile publice in administrarea lor, asamblu resurselor financiare publice se structureaza pe doua subsisteme, si anume: (sub)sistemul resurselor publice bugetare; subsistemul resurselor administrate autonom de intreprinderi cu capital de stat sau cele mixte.

Subsistemul resurselor publice bugetare include toate resursele financiare administrate direct de catre autoritatile publice centrale si locale, respectiv de catre institutiile publice specializate, care prin natura activitatii lor, nemateriale, nu pot realiza venituri satisfacatoare pentru acoperirea cheltuielilor proprii. Asamblu acestor resurse numite si bugetare se reflecta, in principiu, in bugetul de stat sau in bugetele diferitelor structuri administrativ teritoriale, ce alcatuiesc sistemul bugetar al unei tari.

Cel de al doilea subsistem inglobeaza resursele financiare administrate direct de catre intreprinderile din sectorul economic de stat, in baza autonomiei lor de functionarea ca societati comerciale, regii autonome etc., inclusiv participatiile de capital ale statului la intreprinderile mixte.

Considerate, la randul lor, ca sistem, resursele financiare publice bugetare se structureaza pe urmatoare subsisteme mari:

a) Resursele financiare ale administratiei de stat centrale;

b) Resursele financiare ale administratiilor locale;

c) Resursele financiare ale asigurarilor sociale de stat.

Primul subsistem al resurselor financiare publice bugetare, se distinge, in principal prin faprul ca acestea sunt instituite si administrate de catre autoritatile publice centrale, fiind destinate realizarii de obiective si actiuni considerate de interes national. Ele se contituie de regula sub forma impozitelor, taxelor si contributiilor, denumite generic centrale sau generale, imprumuturilor contractate de guvernul central etc. Si sunt prevazute prin bugetul de stat, in vederea acoperirii cheltuielilor publice inscrise in acest buget.

A doua componenta o reprezinta subsistemul resurselor financiare ale unitatilor administatiilor locale, care se concretizeaza la dispozitia autoritatiilor publice ale unitatilor administrativ-teritoriale pentru satisfacerea unor nevoi asumate la nivelul fiecarei localitati, servind finantarii de actiuni considerate, in principiu, de interes local. Formele de constituire a acestor resurse sunt impozitele si taxele locale, pe langa care se pot folosii si imprumuturile contractate de autoritatile locale etc.

Cel de al treilea subsistem il constituie resursele financiare ale asigurarilor sociale de stat care se administreaza separat de catre institutii sau organisme specializate in acest domeniu. Constituirea acestor resurse imbraca, de regula, forma contributiilor pentru asigurarilor sociale, suportate de patroni si salariati sau alocatiei din bugetul de stat.

I.2 Impozitele –clasificare.

Sistemul modern de impunere promoveaza o varietate relativ mare de impozite , iar clasificarea lor poate fi efectuata dupa mai multe criterii.

Un prim criteriu de clasificare este cel dupa natura sau forma concreta de prelevare a resurselor la dispozitia autoritatilor publice, fata de care impozitele se grupeaza in :

a) Impozite in natura ;

b) Impozite in bani.

Dupa cel de al doilea criteriu, si anume, dupa modul in care se reflecta sarcina fiscala asupra suportatorului, impozitele se impart in doua mari categorii:

a) Impozite directe ;

b) Impozite indirecte.

I.2.1 Impozitele directe.

Impozitele directe sunt stabilite nominal, in sarcina fiecarui contribuabil si se incaseaza direct de la subiectii impozitului, diminuând veniturile nominale sau averile acestora. In mod firesc, in cazul acestei categorii de impozite, subiectul impozitului este si suportatorul sarcinii fiscale.

La randul sau, impozitele directe sunt grupate in alte doua categorii, si anume:

-impozite reale (obiective), care au ca element fundamental obiectul impozitului, sub formele concrete de existenta a bunurilor sau materiei impozabile detinute de fiecare contribuabul.

-impozite personale ( subiective) care sunt concepute pornind de la subiectul impozitului, cu starea sa materiala si sociala.