Analiza echilibrului financiar în cadrul diagnosticului financiar

Cap. 1 Consideratii teoretice privind diagnosticul financiar in cadrul unei intreprinderi

1.1 Consideratii generale privind diagnosticul financiar

Diagnosticul financiar consta intr-un ansamblu de instrumente si metode care permit aprecierea situatiei financiare si a performantelor unei intreprinderi. Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situatia financiara a intreprinderii. Pe baza acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii de mentinere si dezvoltare in mediul specific economiei locale. In sens general, finalitatea diagnosticului financiar consta in oferirea de informatii financiare atat celor din interiorul intreprinderii, cat si celor interesati din afara acesteia.

Cand problema diagnosticului este pusa din interiorul intreprinderii (diagnostic financiar intern) utilizatorii pot fi managerii, actionarii actuali sau salariatii. Obiectivul urmarit in acest caz este de a detecta eventuale situatii de dezechilibru financiar si de a adopta noi decizii de gestionare a intreprinderii. Aceste decizii se bazeaza pe identificarea originii si cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar pe de alta parte, pe stabilirea masurilor de remediere a dezechilibrelor.

Cand problema este pusa din exteriorul intreprinderii (diagnostic financiar extern) utilizatorii pot fi analistii financiari, actionarii potentiali, organisme bancare si financiare sau chiar statul. Obiectivul urmarit este capacitatea financiara a intreprinderii de a genera profit, capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea si solvabilitatea intreprinderii), precum si valoarea intreprinderii.

De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar fie pentru acordarea de credite intreprinderilor (in special bancile), fie pentru luarea deciziilor de patrundere in capitalul unei intreprinderi (actionari potentiali sau alte intreprinderi).

Atat analiza pe plan intern cat si cea externa au ca obiectiv aprecierea performantelor intreprinderii si a riscurilor la care aceasta este pusa si urmaresc: analiza rentabilitatii; analiza riscului si analiza valorii intreprinderii.

De obicei, diagnosticul este efectuat numai in caz de grave dificultati sau cand cineva cere o astfel de lucrare. Independent de rezultatele inregistrate de intreprindere sau de desfasurarea evenimentelor, elaborarea unui diagnostic financiar trebuie sa aiba loc periodic. Diagnosticul financiar identifica factorii favorabili si nefavorabili care vor afecta activitatea viitoare a intreprinderii.

De cele mai multe ori informatiile diagnosticului financiar trebuie completate cu informatii referitoare la mediul extern al intreprinderii (starea economiei, a sectorului de activitate), informatii referitoare la potentialul tehnic si uman, potential comercial si juridic, managementul intreprinderii. Toate aceste elemente influenteaza performantele financiare ale intreprinderii determinand, in final, competitivitatea acesteia.

1.2 Rolul diagnosticului financiar

Rolul diagnosticului financiar in cadrul diagnosticului general rezulta din faptul ca activitatea desfasurata de o intreprindere in decursul unei perioade de timp se reflecta in situatia financiara a acesteia, situatie ce poate fi cunoscuta numai printr-un diagnostic financiar. Diagnosticul financiar se prezinta ca o sinteza a analizei financiare efectuata la nivelul intreprinderii, care are ca obiectiv esential studiul static si dinamic al activitatii desfasurate in intreprindere, din care sa rezulte concluzii cu privire la lichiditatea intreprinderii, structura mijloacelor economice si a resurselor, echilibrul finaciar, rezultatele obtinute, precum si in legatura cu modul de gestionare a resurselor.

Cu ajutorul diagnosticului financiar se evalueaza situatia financiara a intreprinderii, stabilindu-se punctele tari si punctele slabe ale gestiunii si totodata pe baza lui se iau deciziile de ameliorare a starii financiare. Obiectivele diagnosticului financiar sunt deosebit de complexe. Aceasta complexitate decurge din varietatea de pozitii ocupate de cei care il realizeaza si, ca o consecinta, din diversitatea de puncte de vedere, de obiective pe care si le propun, respectiv de informatii la care au acces.

Diagnosticul financiar constituie, totodata, o componenta indinspensabila intr-o expertiza sau intr-o negociere vizand estimarea valorii unei intreprinderi cu ocazia privatizarii, fuzionarii, vanzarii de active, cotatii la bursa. In ultima instanta, directiile de investigare ale analizei financiare sunt convergente cu obiectivele economice ale oricarei firme. Diagnosticul financiar extern se bazeaza pe informatiile contabile si financiare furnizate de intreprinderi potrivit reglementarilor legale in vigoare (bilantul contabil, contul de profit si pierdere si anexa), precum si datele furnizate de presa economica si financiara. Suportul analizei financiare - bilantul - constituie sursa de informatii pertinenta pentru formarea diagnosticului intreprinderii. Anexele la bilant au rolul de a ghida analistul in intelegerea si interpretarea situatiei financiare, in clarificarea unor aspecte privind politica de investitii si cea financiara.

Pentru diagnosticul financiar intern se folosesc si alte informatii oferite de evidenta contabila, statistica si operativa a firmei. Se impune de mentionat ca notiunea de bilant contabil in acceptiunea organismelor de specialitate din tara noastra, este mai larga cuprinzand: bilantul, contul de profit si pierdere,anexele si raportul de gestiune. Cu ajutorul diagnosticului financiar se identifica punctele tari si cele slabe ale gestiunii financiare in vederea fundamentarii noii strategii de mentinere si dezvoltare a intreprinderii.

Atat pe plan intern (de pe pozitia intreprinderii) cat si extern (de pe pozitia unor parteneri economici si financiari bancari), analiza financiara are ca obiectiv determinarea rentabilitatii (comerciala,economica si financiara), a riscului (de exploatare, financiar, de faliment) si in final aprecierea valorii globale a intreprinderii. Pe baza concluziilor analizei financiare, intreprinderea fundamenteaza bugetele anuale si strategia financiara care vizeaza deciziile pe termen lung (decizii de investitii, de finantare, de repartizare a profitului net) prin care se traseaza posibile traiectorii pentru a-si asigura o pozitie statornica si crescatoare in mediul economic concurential.