Analiza economico-financiară Procedeu Metodologic Utilizat de Controlul Financiar

Cap. 1 Noţiunea de Control Financiar

Pe cât de veche în istoria civilizaţiei, pe atât de necesară, activitatea de control, la origine, ţine de suspiciunea omenească faţă de semeni, de nevoia de a se proteja proprietatea şi propriile interese.

Cu timpul, la acest scop primordial al controlului s-au adăugat şi scopuri legate de eficacitate, de legalitate şi oportunitate.

Apariţia statului a fost începutul avântului activităţii de control care şi-a îmbunătăţit permanent metodele, tehnicile, scopurile şi obiectivele. El s-a impus ca o activitate umană utilă şi cerută de celelalte activităţi şi niciodată nu i-a scăzut rolul şi importanţa în societate. Perfecţionarea şi aprofundarea lui au avut urmări benefice asupra celor care l-au folosit, impunându-l ca o permanenţă legată de ideea de progres.

În epoca modernă controlul dobândeşte o însemnătate deosebită, fiind exercitat în virtutea dreptului inalienabil al societăţii de a-şi apăra interesele sale generale, fundamentale. Prin intermediul controlului, societatea îşi manifestă exigenţele ei, omologând numai acele activităţi şi practici economice sau de altă natură care sunt în concordanţă cu normele generale de comportament social, cu obiectivele şi programele sale prioritare şi numai acele rezultate care îndreptăţesc eforturile depuse.

În mod concis, prin control se înţelege verificare şi supraveghere.

Într-o manieră foarte simplă, controlul ar putea fi definit prin aprecierea conformităţii cu o normă, un standard, un model. Într-o accepţie mult mai largă, controlul reprezintă o activitate specific umană ce se desfăşoară în mod conştient şi urmăreşte întotdeauna un scop, care constă în verificarea şi analiza permanentă, periodică sau inopinată a unor procese, fenomene, operaţii, rezultate dintr-un domeniu sau sector oarecare, în scopul preîntâmpinării şi lichidării eventualelor neajunsuri.

Controlul asigură cunoaşterea temeinică şi detaliată a realităţilor economico-sociale, dar nu se poate limita la atât. El trebuie să facă judecăţi de valoare sau de conformitate, interpretând stările de lucruri sau realităţile constatate printr-o raportare continuă a acestora la obiectivele de atins, normele fixate sau regulile de desfăşurare prestabilite. În felul acesta controlul face posibilă determinarea abaterilor înregistrate, stabilind semnificaţia şi implicaţiile lor, cauzele care le-au generat şi măsurile ce se impun pentru evitarea repetării lor în viitor.

DEX-ul dă următoarea definiţie controlului: analiza permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire. O definiţie mai tehnică este cea care consideră controlul a fi procesul de comparare permanentă a situaţiei de fapt cu cea impusă (programată) şi, dacă este cazul, aplicarea de măsuri de corectare, astfel încât realizările să fie conforme cu obiectivele anticipat stabilite.

Decurgând din aceste definiţii, controlul trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

• furnizarea de informaţii privind cunoaşterea realităţii cercetate;

• propunerea de măsuri vizând corectarea realităţii în sensul dorit de cel care a dispus controlul;

• luarea unor măsuri de către organele de control pentru descurajarea, îndreptarea şi pedepsirea producerii de abateri de la obiectivele prestabilite.

În sinteză, la nivel de concept, controlul financiar verifică prin comparare prevederile normative prevăzute în legi, hotărâri, ordine, norme metodologice cu realitatea, legalitatea, oportunitatea şi eficienţa operaţiilor consemnate în acte şi documente, stabilind erorile, abaterile, lipsurile şi deficienţele din activitatea economico-financiară.

Controlul financiar are ca obiect de cercetare şi cuprinde în sfera sa:

• relaţiile, fenomenele şi procesele financiare;

• procesul de administrare şi gestionare a patrimoniului şi rezultatele activităţii economico-sociale;

• toate momentele, unităţile şi locurile unde se gestionează valori materiale şi băneşti şi se fac cheltuieli.

Controlul financiar asigură buna funcţionare a activităţii economice, acţionează sistematic în vederea prevenirii abaterilor şi deficienţelor, creşterii eficienţei, apărarea patrimoniului, cunoaşterea modului de respectare a legalităţii cu caracter economic şi financiar, stabilirii răspunderii pentru pagube sau nerespectarea disciplinei de gestiun

Cap. 2 Analiza Economico-financiară

2.1 Procedee şi tehnici de control financiar

Procedeele utilizate în vederea realizării în condiţii optime a obiectivelor specifice controlului financiar alcătuiesc metoda controlului; procedeul „constă în modul sistematic de efectuare a unei lucrări, cu alte cuvinte modalitatea, maniera de a acţiona în vederea realizării verificărilor obiectivelor propuse".

Tehnica executării controlului financiar presupune alegerea procedeelor celor mai adecvate în funcţie de obiectivul controlat şi aplicarea acestora, în vederea realizării scopului controlului, care pot fi:

• Procedee comune: observaţia, raţionamentul, comparaţia, clasificarea, analiza, sinteza.

• Procedee specifice: cercetarea; studiul general prealabil; controlul documentar; inventarierea de control; expertizele tehnice şi analizele de laborator; controlul total şi controlul prin sondaj; analiza activităţii economice financiare.

În cele ce urmează, ne vom opri asupra procedeelor specifice activităţii de control financiar.