Analiza Impozitului pe Profit

Propuneri privind cotele de impozit pe profit

Nu se pot încheia aceste scurte consideratii asupra cotei de impunere, fara a fi exprimata opinia ca ar fi fost necesara instituirea unei cote reduse de impozit pe profit în general, si mai ales asupra profitulul agentilor economici din sectorul serviciilor. Aici se are în vedere si nivelul relativ slab de dezvoltare a acestui sector economic în raport cu necesitatile, mai ales ale populaliei si cu rolul, locul si dinamismul serviciilor si cu ponderea ridicata a acestui sector în produsul intern brut în tarile dezvoltate economic.

Aceeasi cota mult redusa ar fi, necesar de instituit pentru societatile comerciale de productie mici cu capital privat, cu un profit care nu ar depasi o anumita limita, cum ar putea fi, spre exemplu suma de 1.000 ron (10 milioane lei). Aceste societati au un rol important în stadiul actual de dezvoltare al economiei românesti, deoarece se adapteaza usor nevoilor pietei si pot fi constituite si dezvoltate cu investitii reduse, singurele de care dispune marea majoritate a popu¬latiei în prezent.

Venituri neimpozabile si scutiri de impozit

Pentru a se elimina impozitarea repetata a dividendelor primite de o persoana juridica româna de la o alta persoana juridica româna, s-a reglementat neimpozitarea acestor venituri cu impozitul pe profit (O.G. nr. 70/1994). Se pre¬cizeaza ca dividendele primite de o persoana juridica românâ de la o alta per¬soana juridica româna nu se includ în profitul impozabil. În schimb, dividendele primite de o persoana juridica, româna de la o persoana juridica strâina se includ în profitul impozabil. De asemenea, dividendele platite de o persoana juridica româna catre orice persoana juridica straina se impoziteaza în conformitate cu O.G. nr. 26/1995 privind impozitul pe dividendele cu o cota de 10%. Aceasta cota se aplica si în cazul platii de dividende catre persoane fizice române sau straine. Ar fi indicat ca neimpozitarea sa se extinda si la dividendele distribuite actionarilor sau asociatilor persoane fizice rezidente pentru a se evita integral dubla impunere interna.

Asezarea impunerii

În notiunea de asezare a impunerii se includ toate operatiile necesare pen¬tru stabilirea sumei de ptata cu titlu de venit public, adica pentru determinarea concreta a obligatiei fiscale. În consecinta, asezarea impunerii implica identificarea subiectului impunerii, determinarea obiectului venitului public si a bazei impozabile, a cotei legale de impunere, a înlesnirilor legale si con¬stituirea titlutui de creanta fiscala (în virtutea raporturilor juridice care apar în¬tre platitori si stat, în baza obligatiei fiscale, pentru acesta din urma se naste în mod implicit creanta fiscala).

Plata impozitului

Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pâna la data de 25 in¬clusiv a primei luni din trimestrul urmator cu exceptia Bancii Nationale a României si a societatilor bancare care efectueaza plati lunar, pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul.

Declaratia de impunere

Practic, contribuabilii au de depus doua categorii de declaratii de impunere. Astfel, o prima categorie o reprezinta declaratia de impunere pâna la ter¬menul de plata, respectiv trimestrial, pâna la data de 25 a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia B.N.R. si societatilor bancare care depun lunar pâna la data de 25 ale lunii urmatoare. A doua categorie de declaratie de impunere este cea pentru anul fiscal expirat, care se depune pâna la termenul prevâzut pentru depunerea bilantului contabil.

Raspunderea pentru calculul impozitelor declarate si pentru depunerea în termen a declaratiei de impunere revine contribuabililor.