Analiza Instrumentelor de Politică Monetară a Băncii Centrale Europene

Introducere

Banca Centrală Europeană este cea mai înaltă autoritate monetară din zona euro. Ea este „emitentul şi paznicul constituţional al euro” şi în acelaşi timp „gardiana stabilităţii preţurilor” în cadrul Uniunii Europene.

BCE a fost înfiinţată oficial la data de 1 iunie 1998, pentru a înlocui Institutul Monetar European. Astfel, aceasta este cea mai nouă instituţie a Uniunii Europene şi reprezintă pilonul central al Uniunii Economice şi Monetare, pe care se fundamentează întreaga politică monetară a euro.

Împreună cu Băncile Centrale Naţionale ( BCN) ale statelor membre ale UE, BCE face parte din Sistemul European de Bănci Centrale ( SEBC), al cărui obiectiv fundamental este menţinerea stabilităţii preţurilor. În interiorul acestui sistem, BCE şi Băncile Centrale Naţionale ale ţărilor din zona euro formează Eurosistemul.

Principalele sarcini ale BCE includ definirea şi punerea în practică a politicii monetare pentru zona euro, realizarea de tranzacţii internaţionale în devize, păstrarea şi administrarea rezervelor valutare ale statelor membre. De asemenea, aceasta trebuie să promoveze utilizarea eficientă a sistemelor de plată şi să contribuie la activitatea autorităţilor naţionale cu atribuţii în supervizarea instituţiilor de creditare şi în asigurarea stabilităţii sistemului financiar.

Băncile Centrale Naţionale din statele neparticipante la zona Euro au un statut special ce le permite a avea o politică monetară naţională, fără a avea dreptul de a se implica în deciziile de politică monetară comunitară sau punerea lor în practică pentru zona euro.

BCE şi Băncile Centrale Naţionale sunt pe deplin independente faţă de instituţiile politice şi private ale statelor membre, precum şi faţă de cele comunitare.

BCE raportează Consiliului European şi Parlamentului European asupra activităţilor sale. Parlamentul poate chiar să invite membri ai Comitetului Executiv să dea explicaţii asupra deciziilor de politică monetară ale BCE.

I.Prezentarea Băncii Centrale Europene

Banca Centrală Europeană reprezintă cea mai înaltă autoritate din zona euro, aceasta fiind “emitentul si paznicul constituţional al monedei unice” .

Creată la 1 iunie 1998, pentru a înlocui Institutul Monetar European, înfiinţat în 1994, care a lucrat timp de patru ani pentru a deveni în final o bancă centrală operaţională, BCE este una dintre băncile centrale cel mai recent formate în lume. BCE îşi are sediul la Frankfurt pe Main, în Turnul Europei.

BCE este o instituţie singulară ( nici o altă bancă nu a mai fost creată prin voinţa politică a 15 state dezvoltate în cadrul unui tratat) şi complexă (reprezintă vârful SEBC, prin care sunt influenţate băncile centrale naţionale).

De asemenea, BCE are personalitate juridică, se bucură în statele membre de capacitate juridică, poate să dobândească şi să înstrăineze bunuri mobile şi imobile.

BCE urmăreşte ca sarcinile încredinţate SEBC să fie îndeplinite prin propriile activităţi, în conformitate cu statutul său, sau de către Băncile Centrale Naţionale.

BCE implementează politica monetară europeană, deţine şi administrează rezervele oficiale ale statelor membre, asigură buna funcţionare a sistemelor de plată, autorizează emiterea bancnotelor în zona euro, urmăreşte evoluţia sectorului bancar şi favorizează schimburile de informaţii între SEBC şi autorităţile de control bancar.

În afara celor enunţate mai sus, BCE îndeplineşte funcţii consultative, colectează informaţii statistice şi deţine un rol important în cooperarea internaţională.

Rolul consultativ se manifestă asupra oricărei acţiuni comunitare care intră în competenţa sa. În vederea colectării informaţiilor statistice BCE cooperează cu instituţiile şi organismele din fiecare ţară, precum şi cu organismele internaţionale.

Banca Centrală Europeană poate influenţa prin politica sa evoluţia economiilor europene pentru că este singura instituţie care poate emite monedă din sistem. Prin acest monopol, BCE influenţează masa monetară şi rata dobânzii pe termen scurt;