Analiza Instrumentelor de Politică Monetară ale Băncii Japoniei

Capitolul 1. Banca Centrală a Japoniei

1.1. Scurt istoric

Banca Japoniei a fost înființată în anul 1882 și a început să își desfășoare activitatea la 10 octombrie 1882 ca bancă centrală . Banca a fost reorganizată la 1 mai 1942 în conformitate cu statutul băncii, ce a intrat în vigoare în februarie 1942, sistemul bancar conturându-se în special după anii ’50, în perioada de reconstrucție după al doilea război mondial . Acesta reflecta situația de război din anul 1942, astfel, Articolul 1 stabilește obiectivele băncii ca fiind reglarea cursului de schimb, controlul și facilitarea creditelor și finanțelor, administrarea sistemului de credite în conformitate cu politica națională, astfel încât activitățile economice ale națiunii să poată fi consolidate. Statutul din anul 1942 a fost modificat în repetate rânduri după al Doilea Război Mondial. Aceste modificări au inclus și stabilirea Comitetului de Direcție ca principalul organ de decizie în iunie 1949.

Statutul din 1949 a fost complet înlocuit în iunie 1997 sub efectul a două principii, independență și transparență. Noul statut a intrat in vigoare la 1 aprilie 1998.

Statutul stabilește următoarele obiective ale băncii: să emită monedă și să efectueze control asupra cursului valutar, să asigure o împărțire corectă a fondurilor între bănci și celelalte instituții financiare, contribuind astfel la menținerea stabilității sistemului financiar.

De asemenea, statutul menționează principiile controlului valutar și monetar astfel: controlul valutar și monetar efectuat de către Banca Japoniei trebuie să contribuie la stabilitatea prețurilor ajutând astfel dezvoltarea economiei naționale.

Prin statut, misiunea băncii este de a asigura stabilitatea prețurilor și stabilitatea sistemului financiar .

1.2. Organizarea Băncii Japoniei

1. Comitetul de Direcție

Comitetul de Direcție este cel mai înalt organ de decizie al Băncii. Aceasta stabilește direcțiile de acțiune pentru controlul monetar și cel al cursului de schimb, hotărăște principiile de acțiune ale Băncii, supraveghează îndeplinirea sarcinilor de către funcționarii Băncii, mai puțin auditorii și consilierii.

2. Funcționarii Băncii

Funcționarii Băncii sunt membrii comitetului de direcție, auditorii, directorii executive și consilierii.

3. Departamente, sucursale, agenții din Japonia și agenții din străinătate

Sunt 15 departamente ce aparțin de sediul central al Băncii.

Banca are 32 de sucursale și 14 agenții în Japonia și 7 agenții în străinătate.

1.3. Capitalul Băncii

În conformitate cu statutul său, banca are un capital de 100 milioane de yeni, din care 55% este subscris de către guvern .

Statutul Băncii nu garantează deținătorilor de certificate de subscriere dreptul de a participa la conducerea Băncii, iar în caz de lichidare, oferă doar dreptul de a solicita distribuirea activelor rămase proporțional cu participarea la capital și reserve. Plata dividendelor este limitată, în fiecare an fiscal, la 5% sau mai puțin din participarea la capital.

1.4. Activitatea Băncii Japoniei

Misiunile Băncii Japoniei sunt menținerea stabilității prețurilor și asigurarea stabilității sistemului financiar, contribuind astfel la formarea bazelor pentru dezvoltarea economică. Pentru îndeplinirea acestor două misiuni, Banca efectuează următoarele acțiuni:

Emiterea și gesionarea bancnotelor

Banca Japoniei emite bancnote ( considerate oficial însemne ale Băncii Japoniei) fiind unica bancă emitentă a țării. Este nevoie de o multitudine de măsuri pentru a preveni falsificarea acestora, incluzând filigran, cerneală special și micro-inscripții.

Bancnotele uzate fac mult mai dificilă distingerea celor originale de cele falsificate, ceea ce poate duce la extinderea acestei practice. De aceea, Banca Japoniei verifică bancnotele care se întorc la Bancă, le distruge pe cele uzate și le repune în circulație doar pe cele care sunt în stare bună.

Deoarece bancnotele sunt utilizate în foare multe feluri de tranzacții, Banca este atentă la efectuarea controlului calității fizice a acestora, astfel încât populația să le poată utilize cu încredere.