Analiza performanței firmei

Introducere

Acest studiu are ca scop analiza impactului structurii capitalului asupra performanței firmei. Structura capitalului se referă la cadrul financiar al firmei, care constă în datorii și capitaluri proprii utilizate pentru finanțarea firmei. Structura capitalului este una dintre cele mai populare subiecte din domeniul financiar.

Lucrarea este structurată în două capitole. Primul capitol cuprinde 5 articole științifice recenzate cu privire la impactul structurii capitalului asupra performanței firmelor din România, dar și din străinătate. Al doilea capitol este reprezentat de studiul de caz privind impactul structurii capitalului asupra performanței firmelor din sectorul energetic românesc.

Capitolul I. Stadiul cunoașterii in domeniul temei de cercetare

Nhung (2017) a studiat impactul structurii capitalului asupra performanței firmei prin utilizarea a 99 de situații financiare , aparținând unor 18 companii britanice de petrol și gaze , din perioada 2009-2014.

Pentru această cercetare a fost utilizată analiza de regresie liniară. Autorul a ales două variabile dependente: rata rentabiltății activelor (ROA) si rata rentabilității capitalurilor proprii (ROE). Variabilele independente folosite sunt: datorii pe termen scurt/capitaluri totale , datorii pe termen lung/capitaluri totale si datorii totale/capitaluri totale. In plus , autorul a folosit si o variabilă de control: rata de creștere a activelor.

Rezultatul a arătat că gradul de îndatorare , calculat ca datorii pe termen lung/capitaluri totale și datorii totale/capitaluri totale , exercită un efect negativ asupra performanței firmei , calculată ca ROE și ROA. De asemenea , indicatorul datorii pe termen scurt/capitaluri totale nu a înregistrat efecte semnificative asupra performanței. În urma acestui studiu se observă că firmele care au un nivel ridicat al datoriei pe termen lung si al datoriei totale tind să obțină o performanță financiară mai redusă. Prin urmare, pentru a obtine o performanță mai bună , aceste companii ar trebui să-și optimizeze structura capitalului , în care costurile de faliment și costul capitalului să fie reduse la minim.

Totodată , în lucrarea lui Ilyukhin (2015) este studiată relația dintre structura capitalului si performanța companiei. Cercetarea a fost realizată pe un eșantion format dintr-un număr mare de societăți pe acțiuni din Rusia , în perioada 2004-2013.

Pentru acest studiu autorul a ales să folosească modelul multiplu de regresie. Ca și variabile dependente , au fost utilizați următorii indicatori de performanță financiară: ROA , ROE si marja operațională. Variabila independentă este reprezentată de indicatorul datorii totale/capitaluri totale. De asemenea , a fost folosită și mărimea fimei ca variabilă de control.

Rezultatele arată că levierul financiar are un efect negativ asupra performanței firmelor rusești. Aceasta poate fi explicată prin: ineficiența guvernanței corporative a pieței din Rusia , potențialul de dezvoltare ridicat al pieței , ratele mari ale dobânzilor pentru finanțare , mutarea profiturilor din țară către diferite paradisuri fiscale , lipsa unor limite clare ale bugetelor pentru administrare.