Analiza pieței creditelor auto din România

Introducere

Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care să asigure mobilizarea tuturor disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor temporară în desfăşurarea de activităţi economice eficiente. Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de acordare are o importanţă majoră, aici intervenind funcţia băncii de analist financiar pentru a orienta resursele de care dispune spre cele mai eficiente plasamente. Originile creditului se regăsesc în „împrumutul banal” care s-a dezvoltat începând cu primele evoluţii ale omenirii, când indivizii au apelat la împrumuturi de bunuri pentru a-şi putea satisface anumite nevoi cotidiene.

Creditul reprezintă operaţiunea prin care se iau în stăpânire resurse sub formă de capital în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare. Operaţiunile de creditare presupun existenţa şi asumarea unor riscuri de către creditori şi respectiv angajarea unor garanţii în favoarea acestuia. Creditul îmbracă mai multe forme astfel: credit comercial, credit obligatar, credit bancar, credit public, credit bugetar, credit de consum, credit de producţie, credit de comerţ, credit pe termen scurt, credite pe termen mediu sau lung, credit ipotecar, etc.Din categoria creditelor de consum fac parte şi creditele destinate achiziţionării unui autovehicul, fie el nou sau second-hand, din producţie internă sau externă. Creditele auto s-au dezvoltat începând cu apariţia şi dezvoltarea industriei automobilelor. Majoritatea băncilor care îşi efectuează activitatea pe teritoriul României oferă astfel de credite, fiecare având avantajele sau dezavantajele sale. Ca orice alt credit, creditul auto suportă anumite costuri, date în general de varietatea şi nivel comisioanelor practicate de bănci la astfel de credite şi de nivelul ratei dobânzii.

Capitolul I. Creditele auto în România. Perspective.

Operaţiunile bancare au apărut încă din cele mai vechi timpuri, în Mesopotamia, unde se acordau împrumuturi din depunerile de monedă-marfă. Originile creditului se regăsesc în „împrumutul banal”, care a apărut în perioada primelor evoluţii ale omenirii. Anumite nevoi cotidiene ale individului, cum ar fi o unealtă pentru vânat sau pescuit, o blană sau un vas, l-au impus pe acesta să apeleze la unul din congenerii săi, care la acel moment nu folosea bunul respectiv.

Încetăţenirea proprietăţii private a transformat „împrumutul banal” într-o relaţie economică de persoane, ceea ce a avut influenţe majore asupra evoluţiei sociale, economice şi politice a societăţii omeneşti, ajungând în prezent temelia organizării şi funcţionării sistemelor economice moderne. În forma actuală creditul bancar a apărut ca urmare a înfiinţării primelor bănci italiene în secolul al XII-lea, iar începând cu sfârşitul secolului XVII creditul a devenit unul dintre cele mai importante mecanisme economice fundamentale ale economiei de piaţă.

Cuvântul „credit” provine din latinescul „creditum” care înseamna „împrumut, datorie”, dar are şi înţelesul de „a încredinţa” (latinescul „credito” înseamnă „a avea încredere”).O definiţie tehnică a creditului bancar a fost dată de Fondul de Garantare a Depozitelor din Canada (CDIC – Canada Deposit Insurance Corporation) şi anume: „prevederea ori angajamentul de a furniza fonduri sau substitute ale fondurilor pe baza sau în lipsa unor garanţii, către un debitor care se obligă să ramburseze, la cererea împrumutătorului sau la date fixe sau determinabile în timp, pe baza unui scadenţar, suma luată cu împrumut precum şi dobânzile şi comisioanele aferente respectivei sume”.

Trăsăturile creditului sunt următoarele:

-Consemnarea creditului. În procesul de creditare intervin două contrapartide: împrumutătorul (creditorul) şi împrumutatul, între care există un contract juridic, cu clauze clare;

-Rambursabilitatea. Rambursările creditului se pot face în diferite forme, dar în general sunt eşalonate în timp conform unui scadenţar;

-Scadenţa, semnifică oferirea creditului pentru o perioadă strict stabilită de subiecţii contractului de credit;

-Caracter plătibil. Procesul de creditare implică moneda iar costul acesteia este dobânda, exprimată de regulă sub forma ratei procentuale anuale;

-Garantarea creditului. Din cauza riscului pe care-l suportă împrumutătorul, în procesul de creditare se constituie o gamă largă de garanţii;

-Destinaţia creditului. Este caracteristica care obligă împrumutatul să utilizeze creditul conform scopului pentru care a fost acordat şi, totodată, dă băncii posibilitatea de a urmări respectarea modului de folosire a creditelor.

În economia contemporană creditul joacă un rol important care constă în:

-crearea condiţiilor pentru folosirea completă a mijloacelor financiare şi băneşti temporar libere ale agenţilor economici, ale statului şi ale populaţiei.