Analiza Portofoliului de Active Bancare la BRD

Analiza portofoliului de active bancare la BRD

1. Introducere

În vederea realizării activităţilor prevăzute prin autorizaţia de funcţionare, cât şi al obiectivului său principal (obţinerea de profit) orice instituţie de credit se angajează în diverse operaţiuni, oferă o gamă variată de produse şi servicii. Dar, pentru toate aceasta are nevoie de resurse. Astfel, totalitatea bunurilor economico-financiare de care dispune organizaţia la un moment dat le regăsim reflectate în activul patrimonial, activ care are ca surse de finanţare pasivul patrimonial sau, altfel spus, pasivul reprezintă obligaţiile băncii la un moment dat, rambursate la scadenţă prin intermediul resurselor din activ. Situaţiile financiare anuale ale unei instituţii de credit trebuie să cuprindă: bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele explicative. Situaţiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei, modificărilor capitalurilor proprii şi fluxurilor de trezorerie ale instituţiei de credit pentru respectivul exerciţiu financiar.

Informaţiile furnizate de situaţiile financiare trebuie să fie:

• inteligibile, adică uşor de înţeles de către utilizatori;

• relevante pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor;

• credibile: pentru că reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a instituţiei de credit; pentru că reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar sub forma juridică; pentru că sunt neutre, adică nepărtinitoare şi pentru că sunt prudente, adică nu conţin supraevaluări de active şi venituri sau subevaluări de datorii şi cheltuieli;

• comparabile, astfel încât să se poată identifica poziţia instituţiei faţă de celelalte aflate pe piaţa bancară. În procesul de cunoaştere fundamentat de ştiinţa contabilităţii, bilanţul este conceput ca fiind sinteza în măsură să ofere imaginea fidelă, clară şi completă asupra poziţiei financiare a unei entităţi economico-sociale. Instituţiile de credit prin obiectul de activitate efectuează o serie de tranzacţii, cum ar fi: garantează obligaţiile unei terţe persoane sau îşi asumă angajamente irevocabile care ar putea da naştere unui risc, operaţiuni ale căror efecte asupra mărimii şi structurii poziţiei financiare sunt condiţionate de realizarea unor operaţiuni ulterioare. De aceea ele nu afectează partea bilanţului, fiind evidenţiate cu ajutorul conturilor din afara bilanţului.

2. Structura activului bilanțier bancar

În literatura de specialitate, obiectul bilanţului este abordat de pe două poziţii : una economică şi altă juridică: patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale şi necorporale), a drepturilor şi obligaţiilor care caracterizează situaţia unei entităţi patrimoniale la un moment dat. Deci bilanţul cuprinde ,pe de o parte, utilizări,denumite active patrimoniale , şi , pe de altă parte, resurse, denumite pasive patrimoniale.

Structura activului bilanțier bancar este următoarea:

Elementul 1 – Casa, disponibilităţi la bănci centrale. Acest element cuprinde: numerarul aflat în casieria băncii, bancnote şi monede româneşti şi străine care au curs legal; numerar aflat în ATM-uri şi ASV-uri; cecuri de călătorie cumpărate şi neremise spre încasare emitenţilor şi soldurile conturilor de disponibilităţi la băncile centrale şi instituţiile de emisiune din România şi/sau din ţările unde instituţia de credit este implantată.

Elementul 2 – Efecte publice şi alte titluri acceptate pentru refinanţare la băncile centrale. Acest element cuprinde: certificatele de trezorerie şi titlurile de creanţă asupra organismelor publice emise în România, instrumente de aceeaşi natură emise în străinătate, în situaţiile în care sunt acceptate pentru refinanţare de banca centrală a ţării, precum şi alte titluri acceptate pentru refinanţare la bănci centrale, respectiv titlurile deţinute în portofoliu, care au fost achiziţionate de la instituţii de credit sau de la clientelă, pentru refinanţare de banca centrală a ţării.

Elementul 3 – Creanţe asupra instituţiilor de credit. Prin creanţe asupra instituţiilor de credit se înţeleg toate creanţele ce rezultă din tranzacţii bancare, deţinute de către instituţia de credit care întocmeşte situaţiile financiare, asupra instituţiilor de credit naţionale sau străine, indiferent de destinaţia acestora.

Elementul 4 – Creanţe asupra clientelei. Prin creanţe asupra clientelei se înţeleg toate elementele de activ care reprezintă creanţe asupra clienţilor naţionali sau străini, alţii decât instituţiile de credit, oricare ar fi denumirea lor.

Elementul 5 – Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix. Acest post cuprinde obligaţiunile şi alte titluri cu venit fix negociabile, emise de instituţiile de credit, de alte societăţi sau de organisme publice.