Analiza relațiilor României cu Fondul Monetar Internațional

INTRODUCERE

Evoluția relațiilor monetare internaționale reprezintă, în accepțiunea multor autori, istoria

unor repetate eșecuri.în decursul timpului, niciunul din sisteme nu a reușit să se impună cu adevărat, fără a stârni critici, controverse sau proiecte de reformă. Sistemul etalonului-aur, bazat inițial pe convertibilitatea deplină a monedelor naționale în metalul prețios, a fost la început solid și stabil..

Dacă avem, însă în vedere evoluțiile spectaculoase ale sistemului financiar-monetar în ansamblul său, apariția și consolidarea piețelor euromonetare, piețelor valutare, instrumentelor financiare noi, centrele financiare emergente, offshore și volumul propriu-zis al operațiunilor financiare, putem aprecia că este vorba doar de o criză aparentă. Traversăm, de fapt acea perioadă de mutații, adaptări și reforme.

Transformarea economică este un proces deosebit de dificil și complex care impune crearea instituțiilor necesare funcționarii unei economii concurențiale de piață, adoptarea de programe de reformă și stabilizare macroeconomică prin care să se realizeze liberalizarea pieței și a vieții economice în general. Aceste programe solicita sprijin și asistență financiara din partea organismelor financiare internaționale, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondiala.

Studiul de față își propune să realizeze o analiză critică a relațiilor dintre România și FMI

din perspectiva opțiunilor în domeniul politicilor financiare, monetare și fiscale.

Capitolul 1. Analiza literaturii de specialitate

În literatura de specialitate, sistemul monetar este definit ca fiind un mod de organizare și

reglementare a circulației monetare dintr-o țară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv.

Aceeași semnificație se regăsește și în definiția formulată de academicianul C. Kirițescu

care definește sistemul monetar ca fiind „ansamblul normelor legale și al instituțiilor care reglementează, organizează și supraveghează relațiile bănești dintr-un stat”.

De-a lungul timpului, au avut loc mai multe încercări de creare a unui sistem monetar internațional, în care au intervenit diverși factori. Dintre aceștia putem menționa: evoluția dintre diverse țări ale lumii, a comerțului, mișcărilor de capital, investițiilor, procesului de dezvoltare economică. Pe plan internațional se resimțea nevoia unor reglementări în măsură să dirijeze tranzacțiile ce se efectuează între state și să impună o ordine care să fie respectată de toți participanții în vederea evitării dezechilibrelor și crizelor financiare.

O definiție asemănătoare ca cea de sus este însușită Sistemului Monetar Internațional într-o lucrare intitulată Monedă și credit, în care autorii Lupu D. V. și Blănaru C. A. au menționat că „într-o accepțiune generică, Sistemul Monetar Internațional constituie un ansamblu de de norme și tehnici, convenite și acceptate pe baza unor reglementări instituționalizate menite să coordoneze comportamentul monetar al țărilor în raporturile de plăți și stingere a angajamentelor reciproce, determinate de schimburile comerciale, necomerciale și de mișcările internaționale de capital.”

În opinia domnului G. Voinea, prezentată în lucrarea Mecanisme și tehnici valutare și financiare internaționale, Sistemul Monetar Internațional „ cuprinde norme și principii stabilite și aprobate de statele membre în vederea cooperării monetare internaționale, precum și mecanismele de finanțare a schimburilor internaționale.”

Sistemul Monetar Internațional a fost menționat și în lucrarea La monnaie et son role dans l'economie publicată de G. Jachand, în anul 1995. Acesta vorbea însă despre funcționarea Sistemului Monetar Internațional de la Bretton Woods care a prezentat un caracter asimetric, în favoarea S.U.A., și a evidențiat manifestarea unei „incompatibilități denumită de specialiști dilemă între aprovizionarea economiei mondiale cu dolari, care constituie lichidități internaționale, și convertibilitatea acestora în aur .