Analiza Riscului de Faliment

In conditiile economiei de piata, activitatea tuturor agentilor economici este expusa, intr-o masura mai mica sau mai mare, riscurilor generate de mecanismele pietei. Intr-o economie dezvoltata, concurentiala, riscul este evaluat, putand fi intr-o anumita masura controlat, in timp ce intr-o economie aflata in tranzitie nu se poate realiza acest lucru. Aceasta se intampla deoarece riscurile care planeaza asupra agentului economic, banca sau firma, nu sunt numai de natura financiara, comerciala sau investitionala, ci depind in mare masura si de pozitia agentului economic pe piata, de puterea sa economico-financiara, la care se adauga si riscul survenit ca urmare a modificarilor structurale care au loc la nivel macroeconomic.

Aceste conditii au dus la acordarea unei importante sporite riscului in politicile manageriale ale agentului economic, avand in vedere strategiile elaborate de catre manageri, care depinde aproape in totalitate de abilitatea si capacitatea fiecaruia de a-si valorifica sansele, asumandu-si si un asa-zis “risc al esecului in afaceri”.

In general, practica a facut necesara delimitarea intre notinea de risc si cea de incertitudine, in scopul intelegerii corecte a notiunii de risc.

1.1. Riscul

In sens general riscul poate fi definit ca probabilitatea producerii unui eveniment nedorit intr-o ,,situatie dominata de o lege care actioneaza”, care poate fi previzibil sau imprevizibil, in timp ce incertitudinea este o ,,ignoranta statistica, o necunoastere a legii care actioneaza, astfel ca nu se poate determina o probabilitate pentru evenimentele posibile”.

Aparitia unui risc poate fi generata de alegerea unui obiectiv eronat si luarea unor decizii gresite. Riscul se va manifesta sub forma unor pierderi ulterioare. Rentabilitatea activitatii economice este direct dependenta de riscul suportat: ea nu poate fi apreciata decat in functie de riscul pe care il suporta agentul economic. Diferitii agenti economici nu-si asuma un risc decat in functie de rentabilitatea pe care o genereaza. Un risc mare va fi acceptat doar in cazul in care si castigul apreciat in cazul reusitei este suficient de mare pentru a motiva intreprinzatorul.

1.2. Gestiunea riscului

Pe langa risc, trebuie definite si notiunea de ,,gestiunea riscului”, care presupune minimizarea pierderilor, respectiv a cheltuielilor suplimentare in cazul producerii riscului. Gestiunea riscului are in vedere doua elemente:

- evaluarea riscurilor;

- luarea masurilor asiguratorii pentru evitarea lor.

1.3. Clasificarea riscurilor

Clasificarea riscurilor se poate face functie de mai multe caracteristici, astfel incat nu exista o clasificare standard a acestora. In functie de combinatiile diferite ale caracteristicilor se pot genera grupari diferite ale riscului.

Una din clasificarile acceptate de majoritatea autorilor este cea in functie de natura riscurilor, fiind foarte la indemana celor care opereaza cu notiunea de risc. Astfel, riscul poate fi:

- risc comenrcial

- risc economic

- risc valutar

- risc politic

- risc catastrofal.

O alta clasificare este cea in functie de modul de formare a riscurilor, si anume:

- risc economic, reprezentand incapacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost la variatiile mediului.

- riscul financiar, este legat de gradul de indatorare a agentului economic.

- riscul de faliment (de insolvabilitate), reprezentand incapacitatea oricarei firme, banci de a face fata obligatiilor ajunse la scadenta.