Analiza structurii și dinamicii cheltuielilor publice din bugetul de stat al României

Analiza structurii si dinamicii cheltuielilor publice din bugetul de stat al Romaniei

I.Structura cheltuielilor publice din bugetul de stat

In sens juridic, cheltuielile publice semnifica o plata a unei sume de bani din fonduri publice, legata de crearea si functionarea entitatilor publice si de infaptuirea activitatilor cu caracter public, inclusiv a celor derulate prin intreprinderile cu capital de stat.

In sens economic, cheltuielile publice desemneaza relatiile si procesele economice de repartitie a produsului intern brut, concretizate prin alocarea si utilizarea resurselor financiare, pentru realizarea de obiective/actiuni de interes public, fie la nivel national, fie la cel al colectivitatilor locale, inclusiv al entitatilor publice operative.

Astfel, conceptul de cheltuiala publica exprima, sub aspect economic, o anumita categorie de procese si relatii financiare care se manifesta intre autoritatile publice, pe de o parte, si persoane fizice sau juridice, pe de alta parte, in vederea alocarii si utilizarii resurselor banesti pentru infaptuirea obiectivelor/actiunilor de interes public.

Continutul economic al cheltuielilor publice se afla in stransa legatura cu efectul produs de acestea pe destinatiile lor. In acest sens, unele cheltuieli exprima un consum definitiv de produs intern brut, reprezentand valoarea platilor pe care le efectueaza institutiile publice in formele specifice ale cheltuielilor curente, iar alte cheltuieli publice exprima o avansare de produs intern brut, reprezentand participarea statului la finantarea formarii brute a capitalului atat in sfera productiei materiale, cat si in sfera nemateriala.

Cheltuielile publice sunt in prezent extrem de diversificate. Unele se manifesta direct, prin finantarea de catre stat a institutiilor publice pentru a putea functiona, iar altele influenteaza direct mediul economic si social si constituie astfel instrumente ale unei politici de transformare a mediului respectiv pentru a-l ameliora.

In raport cu modul de finantare a obiectivelor/actiunilor de interes public pe care le inglobeaza, sistemul cheltuielilor publice poate fi conceput prin prisma urmatoarelor componente: cheltuieli bugetare, cheltuieli extrabugetare, cheltuieli speciale, cheltuieli ale entitatilor economico-financiare cu capital de stat.

Cheltuielile bugetare sunt acelea inscrise in bugetele publice si finantate din fondurile banesti administrate de catre autoritatile publice (centrale sau locale). La randul lor, cheltuielile bugetare se structureaza in: cheltuieli finantate din bugetul administratiei de stat centrale sau federale, cheltuieli finantate din bugetele administratiilor locale sau ale statelor membre ale federatiei, cheltuieli finantate din bugetul asigurarilor sociale de stat respectiv din bugetele altor fonduri speciale.

Cheltuielile extrabugetare sunte acelea care se efectueaza din resurse obtinute si utilizate direct de catre institutiile publice, in cadrul propriei activitati, fara a mai fi vehiculate prin fondurile bugetare.

Cheltuielile speciale vizeaza realizarea anumitor obiective sau actiuni de interes public si sunt finantate din resurse publice ce se constituie in fonduri speciale, distincte, administrate direct de catre anumite ministere sau alte organe de stat.

Cheltuielile intreprinderilor sau institutiilor financiar-bancare cu capital de stat fac parte din sistemul cheltuielilor publice, dar in principiu nu se reflecta in bugetul public si deci nu sunt cheltuieli bugetare. Cheltuielile acestor intreprinderi au un caracter public data fiind proprietatea publica pe care acestea se intemeiaza.

Intelegerea continutului si a intregului proces de delimitare a nivelului cheltuielilor corespunzatoare destinatiilor, a nivelului resurselor si a desemnarii beneficiarilor de avantaje create de stat pe seama acestor eforturi financiare presupune cunoasterea criteriilor de clasificare a cheltuielilor publice pe diferite grupe.

Practica financiara a statelor si a organismelor internationale a statuat diferite tipuri de clasificari, cunoscute si sub denumirea generica de clasificatie bugetara, care poate fi:

a) administrativa;

b) economica;

c) functionala;

d) financiara;

e) folosita in organismele ONU.

a) Clasificatia administrativa are la baza institutiile prin care se efectueaza cheltuielile

publice, respectiv: ministere, institutii publice autonome, unitati administrativ-teritoriale, aceasta clasificatie fiind utila deoarece alocatiile bugetare se stabilesc pe acesti beneficiari. Ea prezinta, insa, dezavantajul ca un minister, departament, agentie guvernamentala, judet, municipiu sau oras, reuneste cheltuieli cu destinatii variate si totodata structura ministerelor si respectiv subordonarea institutiilor publice se modifica periodic, ceea ce face ca gruparea cheltuielilor publice conform acestei clasificatii sa nu asigure comparabilitatea lor in timp. Acest criteriu este folosit la repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatorii de credite bugetare.

b) Clasificatia economica se bazeaza pe folosirea a doua criterii de grupare. Primul are in

vedere continutul proceselor de consum exprimate, conform caruia cheltuielile se impart in: cheltuieli curente si cheltuieli de capital. Al doilea are in vedere natura actiunilor finantate si imparte cheltuielile in: cheltuieli cu bunuri si servicii si cheltuieli de transfer.

Cheltuielile curente sunt cele care asigura buna functionare si intretinere a institutiilor publice, finantarea satisfacerii actiunilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane lipsite de remuneratie sau care au venituri insuficiente. Ele reprezinta un consum definitiv de produs intern brut, iar sumele cheltuite nu mai pot fi recuperate, acestea avand ponderea cea mai mare in totalul cheltuielilor publice bugetare.

In categoria cheltuielilor curente se regasesc: cheltuielile de personal; cheltuielile privind plata de bunuri si servicii; subventiile si transferurile; plata dobanzior.

Cheltuielile de capital constau in achizitonarea de bunuri destinate sferei activitatilor publice materiale sau dotarii cu active fixe a celor nemateriale (scoli, spitale, asezaminte de cultura, administratie), care duc la dezvoltarea si modernizarea patrimoniului public.

Cheltuielile privind bunurile si serviciile sunt acele cheltuieli cu remunerarea serviciilor, a prestatiilor si a furniturilor necesare bunei functionari a institutiilor publice sau achizitionarii de mobilier, aparatura si echipamente. Acestea se deosebesc de cheltuielile de transfer dupa cum au sau nu la baza o contraprestatie, in momentul si in masura in care acestea se efectueaza de catre stat.