Analiza Structurii și Dinamicii Cheltuielilor Publice din Bugetul de Stat al României

Capitolul 1. Cheltuielile publice

1.1. Noţiuni privind cheltuielile publice

Cheltuielile publice exprimă procese si relaţii economice in formă bănească , care se manifestă între stat, şi persoanele fizice şi persoanele juridice, concretizate în alocarea şi distribuirea resurselor financiare pentru îndeplinirea obiectivelor de interes public .

În relaţie cu procedeul de finanţare a obiectivelor sau acţiunilor de interes public, pe care le cuprinde, sistemul cheltuielilor publice poate fi sesizat prin prisma următoarelor componente:

a) Cheltuielile bugetare care se impart in:

- Bugetul de stat;

- Bugetul asigurarilor sociale de stat;

- Bugetele locale;

- Bugetul institutiilor publice autonome.

b) Cheltuieli acoperite din fonduri cu destinatie speciala

c) Cheltuieli acoperite exclusiv din resurse financiare publice alcatuite in afara bugetului, intrevazute in bugetele de venituri si cheltuieli ale institutiilor publice autonome

d) Cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei statului

e) Cheltuieli finantate din alte origini decat cele bugetare (credite externe, fonduri externe nerambursabile)

1.1. Delimitarea cheltuielilor publice in raport cu cheltuielile bugetare

Autoritatile publice pot incadra distinctiv cheltuielile publice astfel:

- Cheltuielile administratiilor centrale de stat, finantate din fonduri administrate de autoritatile statului;

- Cheltuielile administratiilor locale, regionale finantate din fonduri administrate de autoritatile entitatilor administrativ – teritoriale;

- Cheltuieli ale unitatilor economice si altor entitati economico-financiare cu capital de stat.

1.2. Clasificaţia cheltuielilor publice

Necesitatea clasificării cheltuielilor publice provine din faptul că aceasta reprezinta felul în care sunt direcţionate resursele bănesti ale statului spre anumite obiective: economice, sociale şi cele culturale cu caracter social, financiar, etc.

În literatura şi practica financiară a statelor si a organismelor internaţionale, se urmăreşte următoarea structură: administrativă, economică, funcţională, financiarţ, in funcţie de rolul lor în procesul reproducţiei sociale, gruparea folosită de organismele O.N.U.

- Clasificaţia administrativă are la baza instituţiile prin care se efectuează cheltuielile publice, ministere, institutii publice autonome, unitaţi administrativ-teritoriale, fiind necesară întrucât alocaţiile bugetare se stabilesc pe aceşti beneficiari.

- Clasificaţia economică se bazează pe două criterii de clasificare: în prima clasificare cheltuielile se împart în : cheltuieli curente si cheltuieli de capital; iar în a doua clasificare cheltuielile se împart în: cheltuieli cu bunuri si servicii si cheltuieli de transfer.

• Cheltuielile curente sunt cele care garantează buna funcţionare a instituţiilor publice;

• Cheltuielile de capital (de investiţii) duc la cresterea si modernizarea patrimoniului public;

• Cheltuielile privind bunurile si serviciile includ plata personalului angajat în institutiile publice;

• Cheltuielile de transfer se realizează prin transferul a unor sume de bani de la buget la dispoziţia unor persoane juridice sau fizice, respectiv la bugetele locale.