Analiza structurii și dinamicii cheltuielilor publice din bugetul de stat al României

1. Concepte privind cheltuielile publice

Noţiunea de cheltuială publică s-a conturat pe fundalul apariţiei şi evoluţiei consumului de resurse, cu deosebire, în formă bănească, pentru satisfacerea de nevoi publice, fiind utilizată cu mai multe accepţiuni, atât în teorie, cât şi în practică, dintre care, se invoca, cel mai adesea, sensul juridic şi cel economic.

- În sensul juridic(sens mai larg), cheltuiala publică reprezintă o plată a unei sume de bani din fonduri publice, legată de crearea şi funcţionarea entităţilor publice şi în general, de înfăptuirea activităţilor cu character public, inclusive a celor derulate prin întreprinderile cu capital de stat.

- În sensul economic, cheltuiala publică desemnează relaţii şi procese economice de repartiţie a produsului intern brut, concretizate în alocarea şi utilizarea resurselor băneşti (financiare), pentru realizarea de obiective/acţiuni considerate de interes public, fie la nivel naţional, fie la cel al colectivităţilor locale, inclusive al entităţilor publice operative ( instituţii, întreprinderi etc.)

Deci, sub aspect economic, conceptul de cheltuială public reprezinta o anumită categorie de procese şi relaţii financiare (economice), ce are loc între autorităţile publice, cu prilejul alocării (pe destinaţii) şi utilizării resurselor băneşti, pentru înfăptuirea obiectiveloracţiunilor de interes public.

1.1 Clasificarea cheltuielilor publice

Clasificarea cheltuielilor publice se are loc după diferite criterii şi ea face posibilă cunoaşterea conţinutului concret şi a rolului diferitelor categorii de cheltuieli, precum şi a structurii acestora, unele regăsindu-se şi în elaborarea diferitelor clasificaţii bugetare aplicate de diverse state.

Criteriile generale de clasificare a cheltuielilor publice sunt de două tipuri şi anume: criterii administrative, criterii economice.

Din prisma criteriilor administrative, cheltuielile publice se clasifica în funcţie de structura organelor şi instituţiilor publice implicate în angajarea şi efectuarea lor. Printre aceste clasificări, se disting:

• gruparea organică, în care cheltuielile sunt împărţite după fondurile în care se finanţează (din bugetul general sau ordinar al al statului, din bugetele locale, din bugetele anexe, din conturile special de trezorerie);

• gruparea funcţional, în care cheltuielile sunt împărţite după specificul activităţii instituţiilor public(administraţie publică, armata, învăţământ, cultura, sănătate, cercetare ştiinţifică etc.).

Cheltuielile publice detin un rol important în înfăptuirea proceselor economice-sociale,. Din acest punct de vedere acestea sunt clasificate în: cheltuieli reale sau negative şi cheltuieli economice sau positive.

Cheltuielile reale reprezintă consumul produsului naţional ce nu poate fi recuperat prin crearea de valoare nouă în activităţile finanţate, care sunt considerate neproductive. Ele exprima deci, un consum definitiv, de valoare şi au un impact negativ aupra mărimii produsului intern brut, generând o diminuare a lui. Între acestea, se pot menţiona cele referitoare la: întreţinerea aparatului administrative de stat; plata dobânzilor şi comisioanelor la împrumuturi publice; relaţii diplomatice; întreţinerea şi dotarea armatei; protective socială etc.

Cheltuielile economice au un impact pozitiv asupra dimensiunilor produsului creat, fiind posibilă recuperarea lor şi obţinerea unui surplus de valoare, pe seama activităţilor cu caracter productiv la care se referă. Aşadar, ele contribuie la creşterea produsului intern brut şi se pot concretiza în: investiţii efectuate de stat pentru înfiinţarea de noi întreprinderi; modernizarea întreprinderilor existente în sectorul public; subvenţionarea economiei private; dezvoltarea infrastructurii etc. Deoarece, această categorie de cheltuieli are drept consecinţă directă crearea de produs naţional, ele influenţează favorabil şi asupra procesului de ansamblu al dezvoltării societăţii.

După natura şi impactul cheltuielior asupra activităţii entităţilor publice, acestea se grupează în: cheltuieli de funcţionare sau curente; cheltuieli de transfer; cheltuieli de investiţii.

În categoria cheltuielor de funcţionare sunt cuprinse acele cheltuieli care asigură bunul mers al activităţii curente al instituţiilor publice, concretizându-se în plăţi pentru salarii şi assimilate lor, achiziţionarea materialelor de consum etc.

În categoria cheltuielilor de transfer sunt cuprinse sumele transmise către diferite persoane care nu participa direct la activitatea curentă a entităţilor publice: dobânzi, comisioane şi câştiguri aferente imprumuturiloe de stat; subvenţii acordate firmelor private sau celor cu capital de stat; pensii şi ajutoare sociale etc.