Analiza Structurii și Dinamicii Resurselor Financiare Publice din Bugetul Consolidat al României

Capitolul I: Structura resurselor financiare publice din bugetul de stat şi din bugetele locale- criterii și componente

Economia modernă este definită de o creștere mai rapidă a necesarului de resurse decât a posibilităților de obținere a acestora. În timp ce resursele au caracter limitat, cererea de resurse prezintă o accentuată tendință de creștere. Resursele sunt considerate ca fiind elemente de bogăție ale unei națiuni iar la cele care provin din produsul intern brut (PIB) se adaugă importul și sunt folosite pentru consum, formare brută de capital și export. Alături de resursele materiale, umane și informaționale, un rol foarte important îl au resursele financiare. Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării obiectivelor economico-sociale într-o anumită perioadă de timp.

Din categoria resurselor financiare fac parte veniturile autorităților și instituțiilor publice, veniturile întreprinderilor publice și private, veniturile organismelor fără scop lucrativ, precum și veniturile populației.

Resursele financiare publice cuprind veniturile administrației de stat centrale și locale sau adminstrativ-teritoriale, veniturile necesare protecției și asigurărilor sociale de stat, precum si veniturile instituțiilor și autorităților publice cu caracter autonom.

Așadar, resursele financiare publice împreuna cu resursele financiare private constituie resursele financiare ale societății.

În România, resursele financiare publice sunt structurate pe criterii economice, în conformitate cu structura sistemului bugetar. Resursele financiare publice se constituie și se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, și anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul fondurilor speciale etc.

Principalele categorii de resurse publice sunt:

I. Resursele bugetului de stat:

 Venituri curente

A. Venituri fiscale

A.1. Impozite directe

A.2. Impozite indirecte

B. Venituri nefiscale

 Venituri din capital

 Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate

II. Resursele bugetului asigurărilor sociale de stat:

A. Venituri fiscal

A.1. Contribuția angajatorilor și a angajaților

A.2. Alte contribuții

B. Venituri nefiscale

III. Resursele bugetelor locale

1. Venituri proprii(fiscale si nefiscale)

2. Cote și sume defalcate din venituri ale bugetului de stat

3. Cote adiționale la unele venituri al bugetului de stat și ale bugetelor locale

4. Transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat

IV. Resursele fondurilor speciale

Bugetul de stat reflectă relațiile economice bănești ce apar in procesul repartiției venitului național cu prilejul constituirii și repartizării unui fond centralizat, cu adresare generală, la și de la dispoziția statului, în scopul satisfacerii unor interese de ordin național.

La venituri, bugetul de stat include o diversitate pronunțată de surse de formare și categorii de indicatori. Plătitorii acestora sunt persoane juridice(agenți economici și instituții publice) și persoane fizice(îndeosebi salariați). Ca și pondere, veniturile reprezentative sunt: impozitul pe salarii, impozitul pe profit, taxa asupra valorii adaugate, taxele vamale si accizele care dețin între 80% și 90% din total, prin raportare la mai multe perioade de gestiune bugetară.

Bugetele locale exprimă relațiile economice bănești care apar în procesul repartizării venitului național cu prilejul constituirii și repartizării de fonduri centralizate cu adresare generală la și de la dispoziția unităților administrative-teritoriale, în vederea satisfacerii unor interese ale colectivității publice locale.

În ceea ce privesc veniturile de la bugetele locale, acestea se află într-o situație particulară, prin comparație cu celelalte elemente ale sistemului. Așadar, o primă parte a acestora o constituie veniturile proprii reprezentate de impozite și taxe locale(impozit pe clădiri, impozit pe terenuri, taxă asupra mijloacelor de transport) care dețin în medie, pe total bugete locale între 30% și 40% din totalul de venituri ale acestora prin raportare la mai multe perioade de gestiune bugetară.