Analiza Structurii și Dinamicii Resurselor Financiare Publice din Bugetul Consolidat al României

1. Structura resurselor financiare publice din bugetul de stat și din bugetele locale

Criterii și componente

Structura resurselor financiare publice diferă de la o ţară la alta, iar în evoluţia istorică a acestora s-au înregistrat numeroase modificări.

În continuare vom prezenta această structură pe baza următoarelor criterii:

I- din punct de vedere al conţinutului economic;

II- din punct de vedere al structurii organizatorice a statelor;

III- prin prisma bugetului general consolidat;

IV- în funcţie de ritmicitatea încasărilor la buget;

V- în funcţie de provenienţă.

I. Resursele financiare publice, din punct de vedere al conţinutului lor economic, se concretizează în:

1) prelevările cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuţii);

2) resursele de trezorerie;

3) resursele provenind din împrumuturi publice;

4) resursele provenind din emisiune monetară fără acoperire.

1) Prelevările cu caracter obligatoriu se prezintă sub forma veniturilor fiscale şi nefiscale.

Veniturile fiscale se instituie de către stat, în virtutea suveranităţii sale financiare, în calitatea sa de subiect de drept public. Veniturile cu caracter fiscal reprezintă prelevări legale din veniturile create de unităţile economice şi populaţie, inclusiv în legătură cu deţinerea de către aceştia a unor averi sau proprietăţi impozabile şi se concretizează în:

- impozite, taxe şi contribuţii directe, în cazul cărora suportatorul real este considerat a fi însuşi subiectul lor;

- impozite şi taxe indirecte, în cazul cărora suportatorul real nu coincide cu subiectul plătitor, datorită fenomenului financiar de repercursiune.

Veniturile nefiscale sunt acele venituri care revin statului:

a) în calitatea sa de proprietar de capitaluri avansate în procesul reproducţiei economice (de pildă, dividendele);

b) de la regiile publice sau societăţile naţionale autonome (apar sub formă întregului profit net al acestora sau a vărsămintelor unei fracţiuni din profitul net rămas după alimentarea fondurilor proprii);

c) de la instituţiile publice (apar sub forma taxelor de metrologie, pentru eliberarea autorizaţiilor de transport cu autovehicule în traficul internaţional de mărfuri, pentru analizele efectuate de laboratoarele organizate în sistemul protecţiei consumatorilor şi de altele asemănătoare, taxele consulare, taxe şi alte venituri din protecţia mediului ş.a., veniturilor încasate de diverse unităţi sau pentru diverse activităţi, care se varsă la buget, cum sunt veniturile unităţilor publice veterinare, ale unităţilor de reproducţie şi selecţie a animalelor, din chiriile aferente imobilelor proprietate de stat şi administrate de instituţii publice, sumele încasate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare ş.a., din vărsămintele efectuate din veniturile unor instituţii publice şi ale unor activităţi autofinantate);

d) din diverse alte surse (sunt denumite venituri nefiscale diverse) cum sunt de pildă cele provenite din:

- amenzile şi penalităţile aplicate;

- valorificarea bunurilor confiscate;

- concesiunile realizate de instituţiile publice;

- expertizele în domeniul navigaţiei etc.

2) Resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporară a deficienţelor curente ale bugetului naţional public. Ele prezintă următoarele caracteristici principale:

- sunt împrumuturi pe termen scurt, contractate pe piaţa de capital, prin emisiunea şi plasarea unor titluri de stat sub forma bunurilor de tezaur, a certificatelor de depozit;

- au caracter temporar şi rambursabil;

- presupun un cost determinat de dobândă aferentă titlurilor de stat, precum şi de cheltuielile ocazionate de punerea şi retragerea din circulaţie a titlurilor respective.

3) Resursele financiare provenind din împrumuturi publice se gestionează, de asemenea, prin sistemul trezoreriei publice, şi sunt un mijloc frecvent de procurare a resurselor financiare şi de acoperire a deficitului bugetar.

4) Emisiunea monetară fără acoperire, deşi constituie o modalitate de finanţare a deficitului bugetar, produce şi efecte negative, pe plan economic şi social, generate de inflaţii.

II. Un alt criteriu de grupare a resurselor publice îl constituie structura organizatorică a statelor şi distingem:

a) în statele de tip unitar:

- resurse publice ale bugetului central;

- resurse publice ale bugetelor locale;

- resurse mobilizate pe linia asigurărilor sociale, reprezentate în bugetul central consolidat.

b) în statele de tip federal:

- resurse publice ale bugetului federal;

- resurse publice ale bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaţiei;

- resurse publice ale bugetelor locale.

În statele de tip federal, resursele asigurărilor sociale se regăsesc ca venit atât în bugetul cental consolidat, cât şi în bugetele statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaţiei.

III. Structura resurselor financiare privită prin prisma bugetului general (central) consolidat, include:

1) Resursele financiare ale bugetului de stat, din care fac parte:

a) venituri curente:

- deţin ponderea cea mai mare în formarea bugetului public;

- se încasează pe baza unor prevederi legale care au o valabilitate mare în timp;

- în funcţie de natura lor, acestea se divid în venituri fiscale şi nefiscale.

b) venituri din capital:

- deţin o pondere scăzută în structura veniturilor bugetare;

- au o provenienţă obiectivă, rezultată din valorificarea prin vânzare a unei părţi din avuţia naţională aflată în patrimoniul public;

- se concretizează în:

• veniturile obţinute prin valorificarea unor bunuri ale statului (cum ar fi cele obţinute din vânzarea locuinţelor);

• veniturile obţinute din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice (echipamente de birotică, mobilier, materiale de construcţii rezultate din modelări, mijloace de transport etc.);

• veniturile obţinute din valorificarea unei părţi a stocurilor aflate în rezervă de stat şi de mobilizare.

2) Resursele financiare ale asigurărilor sociale de stat, care provin din contribuţiile pentru asigurările sociale şi din alte surse ce alimentează asigurările sociale de stat.

3) Resursele financiare cu destinaţie specială, care constau, în general, din contribuţiile ce alimentează fondurile speciale constituite la nivel central.

4) Resursele financiare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale cum sunt:

- impozitele, taxele şi veniturile nefiscale cu caracter local;

- cotele şi sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

- transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat;

- alte venituri proprii ale bugetelor locale, inclusiv veniturile din capital.