Analiza structurii și dinamicii resurselor financiare publice din bugetul consolidat al României

Introducere

Prin expresia “resurse financiare”, in concepția lui Gheorghe Filip, se înțelege de regulă, totalitatea mijloacelor bănești sau sumele de bani care se administrează de către autoritățile publice, în scopul îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor ce revin statului, ele asigurând deci, în plan financiar, premise indispensabile funcționării structurilor organizatorice de tip statal (centrale, locale, întreprinderi de stat etc ).

O altă abordare ii aparține lui Iulian Văcărel, care afirmă că „resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării obiectivelor economice și sociale într-un interval de timp determinat”.

Formarea tuturor acestor resurse financiare presupune crearea și distribuirea de produs intern brut și avuție națională. Însă, aceste resurse pot fi procurate și din afara țării, în anumite limite de timp și mărime, în cadrul unor raporturi specifice concretizate mai ales, prin împrumuturi, donații, ajutoare bănești externe.

Resursele financiare publice pot fi abordate ca un sistem distinctiv, datorită legăturilor ce se stabilesc între procesele de formare și administrare a totalității acestora, în raport cu ansamblul nevoilor ce trebuie satisfăcute pe seama lor. Caracterul public al nevoilor cărora le sunt destinate, precum și interdependențele dintre formele constitutive, fac aceste resurse sa formeze un tot unitar, care are rolul de a acoperi sub aspect financiar consumurile (costurile) impuse de funcționarea normală a instituțiilor și organismelor publice, inclusiv a entităților administrativ-teritoriale. Acestea se integrează în ansamblul resurselor economice de care dispune țara, fiind destinate consumului intern, formării de capital sau valorificării în exterior și contribuind la derularea activităților economico-sociale.

Resursele financiare publice, având în vedere modul în care se implică autoritățile publice în administrarea lor, se structurează pe doua subsisteme:

1. subsistemul resurselor publice bugetare

2. subsistemul resurselor administrate autonom de întreprinderi cu capital de stat sau cele mixte.

1. Subsistemul resurselor publice bugetare înglobează toate resursele financiare administrate de autoritățile publice și locale în mod direct, respectiv de către instituțiile publice specializate, care prin natura lor nematerială, nu pot realiza venituri satisfăcătoare pentru acoperirea cheltuielilor proprii. Aceste resurse se reflectă în bugetul de stat sau bugetele diferitelor structuri administrativ-teritoriale, ce formeaza sistemul bugetar al unei țări.

2. Subsistemul resurselor administrate autonom de întreprinderi cu capital de stat sau cele mixte cuprinde resursele financiare administrate direct de întreprinderile din sectorul economic de stat, pe baza autonomiei lor de funcționare ca societăți comerciale, regii autonome, inclusiv participațiile de capital ale statului la întreprinderi mixte. Particularitățile acestor resurse sunt determinate de conținutul material al activităților respective, precum și de domeniul sau ramura economică în care funcționează întreprinderile de stat. (ex: metalurgică, transporturi și telecomunicații de stat, construcții de mașini etc). Aceste resurse se pot constitui la dispoziția întreprinderii prin alocații din resursele administrației publice, prin împrumuturi, pe baza veniturilor obținute în propria activitate, având capacitatea de a se reconstitui prin vânzarea și încasarea produselor, lucrărilor, serviciilor etc.