Analiza Structurii și Dinamicii Resurselor Financiare Publice și Cheltuielilor Publice din Bugetul de Stat al României

Fiecare ţara desfăşoară activităţi economice conform unui mecanism economic. Acesta este reprezentat de un sistem de metode de conducere economica, de obiective care determină conducerea, printre altele, de structuri organizatorice prin care se efectuează conducerea. În acest sistem sunt incluse: principii fundamentale de conducere, organizare a economiei şi conexiuni între componentele acesteia, sistemul pieţei, pârghii economice, criterii de eficienţă, sistem informaţional.

Principala funcţie este accea de conducere şi de reglare a proceselor economice, condiţionate de raporturi de interese. În realizarea acestei funcţii un rol important îl are piaţa concurenţială unde se reglează raportul de interese. De asemenea statul are un rol semnificativ, din două puncte de vedere: ca agent economic cu drepturi, atribuţii si obligaţii, dar şi ca autoritate publică care creează şi execută cadrul legislativ şi poate influenţa derularea mecanismului economic. Prin forţa sa economică, poate apela la pârghii economico-financiare: fiscală, vamală, a cheltuielilor publice.

De asemenea, piața însăși generează prețurile, costurile, profitul și dobânda.

Veniturile bugetare se încasează în cadrul organizatoric înfăptuit de sistemul bugetar, se repartizează și se cheltuie. Sistemul bugetar este reprezentat de totalitatea relațiilor economice sub formă bănească. Acesta este un rezultat al repartiției venitului național. Aceste relații apar cu prilejul de constituire și repartizare de fonduri centralizate la și de la dispoziția statului și a unităților administrativ-teritoriale, pentru satisfacerea intereselor generale ale societății.

De realizarea echilibrului între nevoile colective și mijloacele cu care se realizează este responsabil bugetul de stat, care stabilește un raport între resursele financiare publice provenite din taxe și impozite și nevoi sociale. Este importantă urmărirea respectării echității în vederea repartiției sarcinii fiscale asupra membrilor societății.

Prin proiectul de buget, Parlamentul și Guvernul au posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor, atât materiale, cât și nemateriale, create în economia financiară publică, și valoarea eforturilor realizate pentru atingerea acestora. In acelasi scop, la nivel local, autoritatile publice locale identifica acelasi raport.

Bugetul public instrumentul de programare, executare și control asupra rezultatelor execuției resurselor bănești și a modului de repartiție al acestora și de utilizare ca și cheltuieli publice. Bugetul public este un ansamblu de documente din sectorul public care formeaza un sistem de bugete ( în conformitate cu art. 1 din Legea 500/2002):

- buget de stat;

- buget al asigurărilor sociale de stat;

- bugete locale;

- bugete ale fondurilor speciale;

- buget al trezoreriei statului;

- buget al instituțiilor publice autonome;

- buget al instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, după caz;

- bugete ale instituțiilor publice finanțate integral din veniturile proprii;

- buget al fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat pentru a căror rambursare și alte costuri se folosesc fonduri publice;

- buget al fondurilor externe nerambursabile.

Autoritatea publică este obligată să întocmeasca un plan anual care să prevadă suma veniturilor și a cheltuielilor publice. Acesta se supune întâi discuției, apoi aprobării puterii legislative. În acest mod se asigură o gestionare rațională a fondurilor publice, cât și cheltuirea eficientă a acestora.

În țările dezvoltate bugetul se referă la două noțiuni diferite: bugetul economiei naționale și bugetul de stat.

Bugetul economiei naționale e un program care este elaborat anual și cuprinde totalitatea veniturilor și cheltuielilor dintr-o economie națională, chiar daca acestea sunt publice sau private. Bugetul este unul informativ, nu este excutoriu și nu se supune aprobării Parlamentului.

Bugetul de stat are la bază bugetul economiei nationale și cuprinde doar resursele si cheltuielile autorității publice. Acesta este supus discuției legislativului și are nevoie de aprobarea acestuia. Dupa ce este aprobat de Parlament, acesta devine lege și se pot realiza acțiuni de încasare venituri și efectuare cheltuieli publice.

Veniturile și cheltuielile publice îndeplinesc rolul de pârghii folosite de stat pentru stimularea, dezvoltarea sau restrângerea unor activități, pentru producția și consumul anumitor produse și servicii, și pentru înființarea anumitor categorii sociale.

În teoria și practica finanțelor publice sunt recunoscute și aplicate mai multe principii bugetare :

- universalitatea bugetului;

- unitatea bugetului;

- neafectarea veniturilor bugetare;

- anualitatea bugetului;

- echilibrul bugetar;

- specializarea bugetară;

- realitatea bugetului;

- publicitatea bugetului;

- unitatea monetara.

Universalitatea bugetară este acel principiu potrivit căruia veniturile și cheltuielile publice trebuie să fie înscrise în bugetul public în totalitate, în sume brute. Astfel, Parlamentul cunoaște veniturile totale ce vor fi încasate, precum și destinația acestora.

Principiul unității bugetare reprezintă înscrierea veniturilor și a cheltuielilor bugetare într-un singur document, pentru utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice. Astfel, toate veniturile și cheltuielile statului sunt cuprinse într-un singur document, dupa o schemă unitară de clasificare a veniturilor și cheltuielilor.

Principiul neafectării veniturilor bugetare se referă la faptul că veniturile prelevate la buget se depersonalizează, servind la acoperirea cheltuielilor publice în ansamblul lor. Prin urmare, veniturile, în totalitatea lor, sunt utilizate pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Nu se admite ca un anumit venit să fie folosit pentru acoperirea unei anumite cheltuieli, deoarece nu se poate realiza o concordanță totală între mărimea unui venit și nivelul cheltuielilor care urmează să se efectueze pe seama venitului afectat.