Analiza Sustenabilitatii Datoriei Publice

1.Introducere

La nivel internaţional, creşterea gradului de îndatorare a ţărilor a condus la necesitatea studierii nivelului sustenabil al datoriei publice, considerându-se că menţinerea deficitului bugetar la un nivel prudent ar asigura şi sustenabilitatea politicii fiscale. Aceastadin urmă, împreună cu sustenabilitatea externă şi procesul de dezinflaţie reprezintă premisele unei creşteri economice durabile a oricărei ţări.

Preocupările legate de problematica sustenabilităţii datoriei publice au fost accelerate şi de organismele internaţionale (Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Economică de Cooperare şi Dezvoltare, Banca Mondială etc.), care au stabilit metodologii de determinare a nivelului sustenabil al datoriei publice, inclusiv al datoriei externe, încă de la începutul anilor ’80 când marea majoritate a ţărilor industrializate au înregistrat grade ridicate de îndatorare. În plus, crizele financiare, precum şi datoriile excesiv acumulate de ţările în curs de dezvoltare şi slab dezvoltate, mai ales, au influenţat în sens negative investiţiile, riscul de ţară, bugetele publice şi generaţiile prezente şi viitoare.

Scopul lucrării este acela de a analiza sustenabilitatea datoriei publice în Uniunea

Economică şi Monetară. Studiul este structurat pe 5 paragrafe. Pornind de la modalităţile de definire a sustenabilităţii, prezentate în paragraful 2, şi de la analiza gradului de îndatorare în UEM, în paragraful 3, am estimat, în paragraful 4, gradul de sustenabilitate al datoriei publice folosind indicatori diferiţi. Concluziile sunt prezentate în paragraful 5.

2.Conceptul de sustenabilitate a datoriei publice – stadiul cunoaşterii

Definirea sustenabilităţii datoriei publice şi, implicit, a politicii fiscale nu este uşor de realizat având în vedere, pe de o parte, implicaţiile acestora la nivel macroeconomic şi, pe de altă parte, numeroasele sensuri pe care le-au dobândit de-a lungul timpului.

Sintetizând preocupările privind sustenabilitatea datoriei publice sau a politicii fiscale putem vorbi de următoarele modalităţi de definire: a) stabilitate; b) constrângere

bugetară intertemporală; c) solvabilitate; d) sustenabilitate pe termen scurt; e) sustenabilitate pe termen lung; f) sustenabilitate potrivit criteriilor stabilite în Pactul de

Stabilitate şi Creştere.

În plus, sustenabilitatea datoriei publice poate fi identificată şi pe baza unor indicatori de sustenabilitate. Stabilitate. In viziunea lui Zee (1987), sustenabilitatea reprezintă stabilitate aşa cum reiese din studiul privind sustenabilitatea şi optimul datoriei publice: „nivelul sustenabil al datoriei publice este cel ce permite economiei, în absenţa şocurilor exogene neanticipate, să tindă spre echilibru” .Totodată trebuie ţinut cont că sustenabilitatea datoriei publice implică necesitatea revenirii datoriei publice la gradul iniţial de îndatorare (Blanchard, Chouraqui, Hagemann, Sartor, 1990). Existenţa unui grad de îndatorare apreciat ca fiind sustenabil ridică o serie de probleme privind modul în care este stabilit, viabilitatea acestuia şi cine îl fixează.

De asemenea, Blanchard (1990) susţinea că sustenabilitatea poate fi asigurată şi

prin politici fiscale şi bugetare care să nu genereze creşterea accelerată a gradului de îndatorare, majorarea presiunii fiscale, reducerea semnificativă a cheltuielilor bugetare, monetizarea deficitului bugetar sau repudierea datoriei publice.

Constrângere bugetară intertemporală. Sustenabilitatea datoriei publice derivă din constrângerea bugetară intertemporală, potrivit căreia datoriile guvernamentale totale trebuie să fie acoperite de valoarea actualizată a viitoarelor venituri guvernamentale .Deci, guvernul trebuie să înregistreze, în viitor, surplusuri primare suficient de mari pentru a finanţa dobânzile la datoria publică, precum şi alte cheltuieli (de exemplu, cheltuielile sistemului public de pensii). Constrângerea bugetară este definită pe un orizont infinit de timp fără a specifica momentul realizării ajustărilor fiscale. Ca urmare, această condiţie nu implică faptul că datoria publică trebuie să înregistreze un anumit nivel.

Solvabilitate. Datoria publică sustenabilă reprezintă acel nivel de îndatorare ce poate fi rambursat de autorităţile publice fără a se realiza, în viitor, ajustări ale veniturilor şi cheltuielilor bugetare. În acest sens, sustenabilitatea datoriei publice include solvabilitatea şi lichiditatea statului . Aceste concepte trebuie tratate separat, fiecare având identităţi proprii ce conduc la sustenabilitatea politicii fiscale. Astfel, „o entitate este solvabilă dacă valoarea actualizată a cheltuielilor primare curente şi viitoare este mai mică decât diferenţa dintre valoarea actualizată a veniturilor curente şi viitoare şi serviciul iniţial al datoriei publice; ... obligaţiile unei entităţi sunt sustenabile dacă satisfac constrângerea bugetară fără corecţii majore ale veniturilor şi cheltuielilor având în vedere costul finanţării”. Vulnerabilitatea, ce exprimă „riscul unei entităţi de a intra în criză”, este un alt concept legat de cel de sustenabilitate.