Analiza tabloului soldurilor intermediare de gestiune

SOLDURI INTERMEDIARE DE GESTIUNE – MODALITATE DE ANALIZĂ A PERFORMANŢEI ÎNTREPRINDERII

Indicatorii utilizaţi în analiza pe baza contului de rezultate, soldurile intermediare de gestiune oferă informaţii cu privire la profitabilitatea firmei pe diverse paliere. Acestea pot fi determinate de caracteristici de activitate (de exploatare, financiară, excepţională), dar şi de monetaribilitate (definind prin acest indicator calitatea elementelor de venituri de a fi încasabile, respectiv a celor de cheltuieli de a fi plătibile; cu alte cuvinte, de a se manifesta ca nişte fluxuri monetare, de cash ) sau de participare a anumitor stakeholderi la distribuirea rezultatelor financiare. Utilitatea cunoaşterii acestor indicatori rezidă în faptul că o parte dintre ei sunt utilizaţi efectiv la întocmirea anumitor documente financiare, atât de analiză, cât şi de previziune, din categoria cărora se detaşează situaţia fluxurilor monetare degajate de firmă (echivalentul unui „cash flow statement”), instrument extrem de util managementului financiar al firmelor româneşti, ales în contextul problemelor legate de lichiditatea anumitor societăţi comerciale din din tara noastră.

În literatura românească de specialitate se pot identifica mai multe curente de opinie cu privire la modul de calcul al acestor indicatori. Fiecare dintre aceste modalităţi de calcul poate fi argumentată din anumite puncte de vedere. Dificultăţile de utilizare a acestora în practică pentru un neiniţiat pot fi deranjate, intrucât în acest moment se pot regăsi relaţii diferite de calcul al anumitor indicatori chiar pe parcursul aceleiaşi lucrări.

Deşi la momentul introducerii unor mecanisme de analiză financiare caracteristice economiei de piaţă în România curentul general de opinie era orientat spre analiza de sorginte franceză, modul general de gândire a fost influenţat puternic în ultimii ani de spiritul lucrărilor de specialitate americane, între cele două şcoli apărând de multe ori diferenţe semnificative în modul de calcul al indicatorilor.

Capitolul I.

Contul de profit si pierdere (Contul de rezultate)

Sintetizând pentru o perioadă dată(de obicei un exerciţiu financiar ), ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri(ca surse de îmbogăţire) şi cheltuieli(ca surse de sărăcire), contul de profit şi pierdere arată cum s-a ajuns de la starea patrimonială iniţială la cea finală, reflectate în bilanţurile de la începutul şi sfârşitul exerciţiului (realizează legătura dintre bilanţul iniţial şi cel final).

Contul de Profit şi Pierdere are următoarea structură

CHELTUIELI VENITURI

II. CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARE

Cheltuieli privind mărfurile

Cheltuieli materiale

Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi

Cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate

Cheltuieli cu personalul

Alte cheltuieli de exploatare

Cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele I. VENITURI DIN EXPLOATARE

Venituri din vânzarea mărfurilor (a)

Producţia vândută (b)

Cifra de afaceri (a+b)

Venituri din producţia stocată (SF-Si) (c)

Venituri din producţia de imobilizări (d)

Producţia exerciţiului (b+c+d)

Venituri din subvenţii de exploatare

Alte venituri privind exploatarea

Venituri din provizioane privind exploatarea

REZULTATUL DE EXPLOATARE(I -II)

IV CHELTUIELI FINANCIARE

Pierderi din creanţe legate de participaţii

Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate*1

Cheltuieli din diferenţe de curs valutar

Cheltuieli privind dobânzile

Alte cheltuieli financiare

Cheltuieli privind amortizările şi provizioanele

III. VENITURI FINANCIARE

Venituri *2 din participaţii, alte imobilizări financiare şi creanţe imobilizate

Venituri din titluri de plasament*3

Venituri din diferenţe de curs valutar

Venituri din dobânzi

Alte venituri financiare

Venituri din provizioane

B. REZULTATUL FINANCIAR (III-IV)

C. REZULTATUL CURENT AL EXERCIŢIULUI(I+III-II-IV)

VI. CHELTUIELI EXCEPŢIONALE

Operaţiile de gestiune

Operaţiile de capital

Amortizări şi provizioane V. VENITURI EXCEPŢIONALE

Operaţiile de gestiune

Operaţiile de capital

Amortizări şi provizioane

D. REZULTATUL EXCEPŢIONAL(V-VI)

VIII. CHELTUIELI TOTALE (II+IV+VI) VII. VENITURI TOTALE

E. REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUI(VII-VIII)

IX. IMPOZIT PE PROFIT

F. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI (E-IX)

*1 diferenţele nefavorabile dintre valoarea contabilă a titlului de plasament şi preţul de cesiune;

*2 dividende aferente titlurilor de participare, dividende aferente titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu şi alte imobilizări financiare, dobânzi aferente creanţelor imobilizate.

*3 venituri nete rezultate din vânzarea titlurilor de plasament, respectiv diferenţa favorabilă dintre valoarea contabilă a titlurilor de plasament şi preţul de cesiune al acestora.

1.Principalele componente ale contului de profit si pierdere

Contul de rezultatele se descompune în trei blocuri de importanţă inegală:

De exploatare. Este activitatea recurentă a întreprinderii, rezultatul meseriei sale. Rezultatul exploatării permite compararea a două întreprinderi cu aceeaşi activitate indiferent de modul de finanţare a acestei activităţi

Financiar. Este contul de finanţare a activităţii. Contul de finanţare a activităţii poate fi în funcţie de decizia de producţie (de exe., o puternică substituire a capitalului cu munca şi investiţii importante ). Rezultatul financiar este de asemenea în funcţie de istoricul întreprinderii. O întreprindere cu tradiţie, care a acumulat rezultate pozitive importante şi deci rezerve financiare va avea un rezultat financiar pozitiv. O întreprindere recentă va fi puternic îndatorată(slăbiciunea capitalurilor proprii, creşterea puternică a necesarului de fond de rulment de exploatare datorită creşterii rapide a activităţii).

Rezultatul financiar puternic negativ înseamnă întotdeauna dezechilibre bilanţiere, dar nu neapărat o întreprindere a cărei sănătate este periclitată, dinamismul economic creând adesea dezechilibre financiare (importanţa datoriilor financiare în capitalurile permanente sau dezechilibrul FRNG -NFR).

Excepţional. Rezultatul excepţional este nerecurent, el fiind în general puţin semnificativ în activitatea exerciţiului. Există, cu toate acestea, cazuri ce pot fi analizate; de exemplu, cesiunea importantă de imobilizări (ramură de activitate) va conduce la apariţia unor probleme de recurenţă a rezultatului de exploatare. Penalităţile importante înscrise în rândul cheltuielilor excepţionale pot fi efectul unor disfuncţionalităţi.