Armonizarea sistemului de impozite și taxe în țările Uniunii Europene

Cap. 1.Caracterizarea generala a sistemului de impozite si taxe

Fiscalitatea cuprinde totalitatea resurselor financiare mobilizate la dispoziţia statului şi repartizate în vederea realizãrii obiectivelor de dezvoltare economicã şi socialã a ţarii, precum şi pentru funcţionarea autoritãţilor publice centrale şi locale. Bugetul de stat se aprobã anual prin legea bugetarã anualã, care vizeazã:

1) Bugetul centralizat al statului;

2) Bugetele locale;

3) Bugetele fondurilor speciale ;

Problemele fiscale şi bugetare joacã un rol esenţial în economia de piaţã. În acest context, impozitul constituie un instrument cu caracter istoric şi cu multe implicaţii asupra sferei economico-sociale, de-a gãsi o cale de compromis între interesele sociale şi cele individuale sau de grup.

În baza reglementãrilor fiscale, fiecare unitate datoreazã impozite şi taxe cãtre bugetul statului, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, unele fiind aplicabile tuturor unitaţilor (TVA, impozit pe profit, impozit pe dividente, impozit pe clãdiri şi teren, etc.).Baza legalã care reglementeazã impozitele, taxele şi contribuţiile la alte fonduri se reglementeazã anual prin Legea bugetului.

Notiunea de impozit provine din limba latina de la cuvântul ‚impozitus’ si din limba franceza de la cuvântul ‚impôt’.

Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie cu titlu nerambursabil datorata potrivit legii bugetului de stat de catre persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda.

Impozitul are caracter universal ca o consecinta a suveranitatii statului si el este o institutie de drept publica fara de care nu se poate concepe existenta statului, facând parte organica din el.

Din punct de vedere al instituirii, în epoca antica impozitele si taxele erau hotarâte de forurile legislative cât si de conducatorii acestor state, iar dreptul de a institui impozite si taxe reprezinta prerogativ de conducere statala.

Evolutia impozitelor în evul mediu este evidentiata în sporirea treptata a numarului si felului impozitelor, atât a celor ce se percepeau în natura ca parti determinante din anumite produse, cât mai ales a celor percepute în bani.

În evolutia moderna a impozitelor, instituirea acestora cu consimtamântul contribuabililor a fost subordonata competitiei parlamentare, ca organe legislative cu caracter reprezentativ de a reglementa impozitele si celelalte venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice si juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau care poseda un anumit gen de avere. Dreptul de a instituii impozite îl are statul, care îl exercita prin organele puterii centrale (Parlamentul) si ale administratiei locale de stat.

Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si nerambursabil. În schimbul acestora, platitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata.

Rolul impozitului se manifesta pe plan financiar, economic si social, definit de o etapa de dezvoltare a economiei de alta.Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, în sensul ca impozitele reprezinta mijlocul principal de procurare a resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În tarile dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor si taxelor se procura între 80-90% din totalul resurselor financiare publice.

Taxa reprezinta plata efectuata in favoarea bugetului de stat de catre diferite persoane fizice sau juridice, in cazul in care acestea se bucura de anumite servicii prestate de organele de stat,suma de bani platita unor institutii pentru a dobandi de la ele anumite drepturi sau servicii.Forma de impozit perceput pentru anumite marfuri.

Intre impozite şi taxe exită unele deosebiri . Astfel în cazul impozitului lipseşte cu totul obligaţia prestării unui serviciu direct şi imediat din parte societăţii, situaţia fiind inversă în ceea ce priveşte taxele .

Deosebiri între impozite şi taxe există şi în ce priveşte modul de determinare a cuantumului acestora . Astfel, cuantumul impozitului se stabileşte, în principal, în funcţie de venitul impozabil, în timp ca marimea taxei este influenţată, în general de natura servicilui prestat .

Termenele de plată sunt stabilite la date fixe – pentru impozite – şi în momentul solicitării sau după efectuarea prestaţiei serviciilor – la taxe .

Din definiţie relevă că impozitul are următoarele caracteristici :

a)este o prelevare silită, cu caracter obligatoriu care se efectuează în numele suveranităţii statului ;

b)impozitul nu presupune şi o prestaţie directă ( şi imediată ) din partea statului . Prin aceasta impozitele se deosebesc de taxe, în cazul cărora există un raport de contraserviciu direct . Desigur, impozitele presupun realizarea unor contraservicii publice ( aparare naţională, securitate şi ordine publică, asistenţă socială, reprezentarea ţării pe plan extern, etc.) dar acestea nu sunt percepute uşor de oricare dintre contribuabili . Aceste servicii publice există şi se manifestă pentru întreaga comunitate umană a fiecărei ţări .