Asigurarea locuinței persoanelor fizice

Capitolul I

Caracterizare generală a asigurarilor de locuinţe

1.1 Scurt istoric al asigurărilor de locuinţe

Se poate spune că societatea umană a adus cu sine şi naşterea conceptului de asigurare, deoarece de-a lungul timpului au fost două tipuri de economii caracteristice societăţii, şi anume, economiile de schimb ce se realizau prin intermediul pieţelor de schimb, a banilor sau a altor instrumente financiare diverse şi economiile naturale. În cadrul economiilor naturale este plasat şi conceptul de asigurare, fiind privit ca o formă mutuală de sprijinire între indivizii din cadrul aceleiaşi comunităţi. De exemplu, dacă o locuinţă a unui membru este cuprinsă de un incendiu devasator, toţi membrii comunităţii vor ajuta la reconstrucţia clădirii, fiind conştienţi de faptul că în momentul în care şi ei vor suferi o asemenea pagubă, la rândul lor, vor beneficia de acelaş sprijin din partea comunităţii iar în caz contrar fiind nevoiţi să suporte pagubele singuri, acest tip simplu de asigurare practicându-se chiar şi în zilele noastre în unele regiuni.

Odată cu dezvoltarea societăţii a crescut atât interesul cât şi efortul depus de oameni în vederea apărării proprietăţilor de care dispun şi a propriei persoane în faţa unor evenimente care le pot periclita existenţa şi evoluţia. În viaţă oamenii se confruntă cu tot felul de dificultăţi şi indiferent câtă atenţie se acordă în evitarea problemelor sau pentru protejarea bunurilor, nimeni nu poate fi sigur de succes. Deşi sunt atâtea evenimente negative, precum calamităţile naturale, accidente sau pierderea capacităţii de muncă în urma unor boli, care implicit aduc cu sine traume psihice sau pierderi financiare semnificative, oamenii continuă să îşi dorească să se bucure de propriile lor locuinţe, să conducă autoturismele, să zboare cu avionul fără să se teamă de potenţialele probleme ce ar putea apărea. Astfel, din nevoia de protecţie a individului şi a bunurilor de care acesta dispune, în faţa unor pericole şi pentru găsirea soluţiilor adecvate de înlăturare a lor, a apărut asigurarea.

Asigurarea, aşa cum este percepută în zilele noastre are ca izvor de apariţie Marele Incediu din Londra din anul 1666, când au fost distruse aproximativ 13.200 de case şi au fost strămutate aproximativ 100.000 de persoane. În urma acestui dezastru, Nicholas Barbon, care este recunoscut la nivel mondial drept fondatorul asigurărilor împotriva incendiilor, de profesie medic şi economist, a deschis primul birou pentru asigurarea clădirilor iar în anul 1680, ajutat de 11 asociaţi, englezul a înfiinţat prima companie de asigurări de incendii din Anglia, denumită “The Fire Office”, prin intermediul căreia iniţial au fost asigurate peste 5.000 de locuinţe. Compania de asigurări “The Fire Office” şi-a schimbat denumirea în anul 1705, în “Phoenix Office”, moment în care au început sa se încheie contracte de asigurare strict asupra clădirii, renunţându-se şi la asigurarea mobilierului sau a altor bunuri din interior, care a fost practicată timp de 25 de ani.

În Statele Unite, prima companie de asigurări şi-a început activitatea tot prin încheierea asigurărilor pentru incendii, avându-şi sediul deschis în Charles Town, (oraşul Charleston de astăzi, situat în Carolina de Sud), în anul 1732.

Practica asigurărilor a fost legiferată şi promovată de însuşi Benjamin Franklin, renumitul diplomat american, ale cărui decizii, invenţii şi descoperiri ştiinţifice au influenţat istoria omenirii. Benjamin Franklin a contribuit la popularizarea şi standardizarea practicilor de asigurare, în special pentru asigurările împotriva incendiilor. Astfel, în anul 1752, a fondat “Philadelphia Contributionship for the Insurance of Houses from Loss by Fire”, aceasta fiind prima companie care colecta contribuţii în vederea prevenirii incendiilor. Această organizaţie nu numai că lansa avertizări în cazul producerii unor incendii, ci de asemenea, putea refuza asigurarea anumitor clădiri unde riscul de incediu era mult prea mare, ca de exemplu, în cazul caselor de lemn.

În oraşele din secolele XV-XVII-lea, majoritatea caselor erau construite din lemn şi exista un risc sporit de izbucnire a unor incendii. Din acest motiv, orăşenii erau dispuşi să plătească o anumită sumă de bani companiilor de asigurare, care la rândul lor, se angajau ca în momentul producerii incendiului asiguraţii să beneficieze de două lucruri esenţiale: în primul rând vor beneficia de serviciile pompierilor pentru localizarea focului şi preîntâmpinarea răspândirii acestuia asupra construcţiilor vecine, iar în al doilea rând, companiile vor plăti persoanelor asigurate o despagubire care să acopere cheltuielile necesare pentru angajarea unor specialişti în vederea reparării sau reconstruirii locuinţei.

1.2 Bine de ştiut înainte de încheierea unei poliţe de asigurare a locuinţei

Încheierea unei asigurări pentru locuinţă poate fi o operaţiune mult mai dificilă decât pare la prima vedere. Specialiştii în domeniu spun că, înainte de a semna o astfel de poliţă proprietarul casei trebuie să cunoască foarte bine zona în care locuieşte, rezistenţa imobilului, valoarea reală a acestuia şi multe astfel de aspecte care trebuie incluse în contractul de asigurare. Orice scăpare poate însemna o asigurare inutilă deoarece asiguratorul nu plăteşte decât ceea ce este înscris în contract.

Un alt aspect care nu trebuie scăpat din vedere se referă la pericolele de inundaţii, incendii şi alte astfel de catastrofe naturale. Asiguratorii spun că, există o hartă a zonele cu risc ridicat din acest punct de vedere şi tocmai de aceea în contractul de asigurare se menţionează acest lucru. În situaţia în care se produc pagube din acest motiv, firma de asigurare este acoperită. „Numai stipularea exactă în contract a acoperirii pagubelor rezultate în urma unor astfel de catastrofe duce la despăgubire”, spun asiguratorii.