Asigurările Sociale de Sănătate - Analiză Comparativă între România și Marea Britanie

Capitolul I: Asigurările sociale de sănătate în România

Se poate spune că sistemul de asigurare a sănătăţii în România a fost până în 1989 şi câţiva ani după aceea, un sistem caracterizat prin centralism şi limitarea libertăţii de opţiune. Legat de acest aspect, scopurile declarate ale reformei din 1998 au vizat:

- creşterea eficienţei în folosirea resurselor;

- îmbunătăţirea relaţiei medic-pacient;

- îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei;

- creşterea nivelului de satisfacţie a pacienţilor şi a furnizorilor de servicii medicale.

Sintetizate, principiile care ghidează sistemul de asigurări sociale de sănătate din România implică:

- alegerea liberă a Casei de Asigurări de Sănătate: asiguratul nu este legat de comuna, oraşul sau judeţul în care locuieşte, banii şi informaţiile îl vor urma indiferent de alegerea pe care o face;

- solidaritatea şi subsidiaritatea în colectarea şi utilizarea fondurilor;

- participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

- concurenţa rezultată din libertatea alegerii, medicii care dau dovadă de profesionalism fiind avantajaţi, solicitaţi de asigurat;

- acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat;

- confidenţialitatea actului medical.

Sistemul de sănătate românesc răspunde în continuare ineficient problemelor majore de sănătate ale românilor, modelul actual punând accentul pe asistenţă curativă şi preponderent pe cea spitalicească, în defavoarea celei ambulatorii şi de asistenţă primară.Câteva consideraţii critice privind reforma sistemului de asigurare a sănătăţii în România vizează:

- subfinanţarea sistemului sanitar;

- utilizare arbitrară a resurselor;

- lipsa de integrare a serviciilor de sănătate;

- managementul deficitar al informaţiilor din sănătate;

- lipsa unui sistem viabil de asigurare a calităţii serviciilor de sănătate.

Direcţiile de reformă propuse şi soluţiile care ar putea rezolva aspectele problematice, trebuie să aibă mereu în vedere obiectivul principal al sistemului sanitar adică îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei din România şi accesul echitabil la servicii de sănătate care ar trebui să fie:sigure, eficace, prompte şi eficiente.

Aderarea României la Uniunea Europeană a impus adoptarea Cardului european de sănătate. Acesta se eliberează în situa ţia deplasării asiguratului pentru şedere temporară într -un stat membru al UE şi acoperă orice tratament medical şi îngrijiri de urgenţă care devin necesare acestuia, în conformitate cu sistemul de sănătate din statul respectiv.Cardul se eliberează pe cheltuiala asiguratului, de către Casa de Asigurări de Sănătate la care acesta este asigurat.

Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii sanatatii populatiei care asigura accesul la un pachet de servicii de baza pentru asigurati

Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt:

- protejarea asiguraţilor faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident

- asigurarea protecţiei asiguraţilor în mod universal, echitabil şi nediscriminatoriu în condiţiile utilizării eficiente a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, iar obiectivele se realizează pe baza următoarelor principii:

- alegerea liberă de către asiguraţi a casei de asigurări;

- solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor;

- alegerea liberă de către asiguraţi a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente şi de dispozitive medicale;