Aurul și moneda

Introducere

Aurul a fost observant de om din timpurile cele mai vechi, probabil sub forma de graunti galbeni , sclipitori in nisipurile râurilor.

Multe lucruri interesante si instructive aflam urmarind istoria folosirii aurului pe caile complicate ale dezvoltarii omenirii.Începând cu timpul cand civilizatia românesca era in faza tribala si pana la razboaiele imperialiste , campanile militare , cucerirea unor continente întregi lupta mai multor generatii ale popoarelor, crime si sânge- toate sunt legate de aur.

Chimistii au mijoace atât de precise de a determina aurul, încat este suficient ca undeva sa existe un singur atom la un miliard de atomi ai altor metale ,pentru ca chimistul sa-l poata descoperii in laboratorul sau( adica sa determine pana la 1.10 dintr-un gram).Acesta cantitate infima de substanta nu se poate cântarii în stadiul actual al tehnici , cu nici un fel de balanta.

în scoata Pamântului nu este chiar atât de putin aur, însa el se afla dispersat.Chimistii socotesc ca cotinutul mediului în aur al pamnâtului este aproximativ 5 sutimi de milionim de procent, iar argintul care se considera mult mai ieftin decat aurul se afla de numai doua ori mai mult.

Lucrul cel mai curios este ca aurul este raspândit peste tot în natura.El s-a gasit în vaporii incandescenti din atmosfera Soarelui , se întâlneste(e drept în cantitati mai mici decât pe Pamant) în meteoriti si este destul de raspândit si în apa de mare.Ultimile experinte de mare precizie arata ca în apa de mare se gasesc 5 miliardimi de aur, adica într-un kilometru cub de apa de mare se gasesc 5 tone de aur.

Aurul se acumuleaza în magmele granitice , in filioanele firbinti de cuart si împreuna cu alte combinatii sulfuroase , în special ale fierului , arseniului, zincului, plumbului si argintului, cristalizeaza la temperaturi relative joase , circa 150-200 .Asa se formeaza marile depozite aurifere.

Prin dezagregarea granitelor si a filionaelor de cuart , aurul ajunge în zacamintele aluvionare si gratie stabilitatii si greutatii sale specifice se aduna în strate inferioare de nisip.Solutiile apoase care circula prin stratele scoartei pamântesti aproape nu- l influenteaza.

Aurul nu numai ca se faramiteaza sub actiunea fortelor mecanice ajungand pâna la dimensiuni submicroscopice , fiind antrenat sub acesta forma în cantitati enorme de râurile Siberiei, dar se si dizolva partial în special în regiunile meridionale, unde se gaseste mult clor, reclistalizeaza si ajunge în plante si în învelisurile solurilor.

Experintele au aratat ca în lemnul arborilor exista aur absorbit de radacinele lor.Acum câtiva ani savantii au dovedit ca aurul se aduna în boabele de porumb în cantitate destul de mare,în cenusa unor carbuni exista si mai mult aur, cantitatea lui ajungând un gram la tona de cenusa.

Aurul are un circuit foarte complicat în scoarta pamântului, pâna ce omul ajunge sa-l extraga si s¬ a -l depoziteze în bancile sale.

Cu toate acestea oricat s-ar straduit ,timp de peste 2000 ani mintea omenesca în acesta lupta pentru a extrage aur , oricât de formidabile sunt diferitele exploatari aurifere istoria acestui metal nu a putut fi cunoscuta.

Academician A . E. Fersman, geochimia atractiva , ed:tineretului a.C.C.al U.T.M.bucuresti 1954(pag179-187)

Cap 1

Mitul aurului

Are radacini adânci în istoria omenirii.stralucirea, inalterabilitatea,maleabilitatea,divizibilitatea au conferit nobletea acestui metal rar,care a atras atentia omului din cele mai vechi timpuri.calitatile aurului definite de însusirile sale fizico-chimice, sunt complesitor de practice,iar în acelasi timp, imaginatia oamenilor,rascolitor de mistice..secole dea rândul acest metal a adunat in sclipirea sa visele omenirii.

Mistica aurului,fetisismul sau au fost întarite cand bucatile de metal galben au capatat calitate de bani,masurator al valorii , devenind baza activitatii economice,desi oficial demonetizat,scos din mecanismul efectiv al sistemului monetar international,aurul îsi pastreaza si astazi atractivitatea,cunoscutele fenomene de febra a aurului din ultimii ani de pe scena mondiala sunt o dovada graitoare a faptului ca mitul metalului galben nu sa terminat.

Aurul în preistorie

Aurul nu este doar un simplu metal,aurul este o pasiune. Din ziua când l-a descoperit,omul a fost fascinat de aur.

Fascinat, dar mult timp incapabil sa traga foloasele cuvenite din acest metal orbitor.Ne putem lesne imagina oamenii acelor timpuri minunându-se de scânteierea aurului din roci sau din nisipul râurilor.Ei au vazut în aceste minunatii ale solului virgin si ale naturii aspre,în nici un fel supuse, fragmente de stele ce li se pareau ca o reflectare a cerului.

În acele timpuri stravechi,omul nu stia decât sa taie piatra;folosirea metalelor îi era înca straina.Uneltele si armele lui erau fie de lemn sau din os, fie din silex(cuart) sau lava(obsidian).

Se pare ca aurul a început în Egipt.Prima dinastie a faraonilor înca nu domnea când rivenani ai Nilului împodobeau cu aur mânerele cutitelor lor din silex.Ei stiau sa placheze aurul pe piatra si lemn.În perioada primei dinastii (anul 3000 î.e.n.) cei din Abydos ( Egiptul superior) cizelau bratari de aur.