Balanța de Plăți Externe a României

INTRODUCERE

Balanţa de plăţi externe este determinată, din punct de vedere comportamental, de starea şi structura economiei naţionale, de condiţiile externe şi de evoluţia valutelor în care se desfăşoară comerţul exterior.

Balanţa de plăţi externe este un instrument de neînlocuit pentru a caracteriza o ţară în relaţiile sale cu străinătatea, pentru a evidenţia punctele forte şi slăbiciunile unei economii în raporturile sale internaţionale.

Echilibrarea balanţei de plăţi externe reprezintă o necesitate pe termen lung. De aceea, excedentul, şi mai ales deficitul extern al unei ţări trebuie apreciate nu numai din punct de vedere al efectelor economice imediate, ci şi prin prisma sumelor date, respectiv luate cu împrumut în scopul echilibrării acestuia.

Contul curent indică valoarea resurselor, sub formă de bunuri şi servicii, care au fost transferate din şi într-o ţară, fiind un indicator al competitivităţii internaţionale a economiei în cauză, al performanţelor acesteia.

1.ANALIZA BALANȚEI DE PLĂȚI

1.1 Tipuri de balanțe

Balanţa de plăţi externe poate fi de două tipuri: statică sau dinamică. Varianta statică se utilizează atunci când se doreşte înregistrarea creanţelor existente pană la un moment dat, fără a lua în considerare scadenţa lor, iar varianta dinamică atunci când se doreşte înregistrarea fluxurilor iniţiate într-o anumită perioadă .

Balanţa de plăţi externe poate fi:

● echilibrată: situaţie în care încasările egalează plăţile efectuate către ţările partenere;

● excedentară( activă ): încasările depăşesc valoric plăţile efectuate;

● deficitară( pasivă ): încasările sunt mai mici decât plăţile.

Conceptul de balan¬¬ţă de plăţi externe, în accepţiunea actuală, se referă la înregistrarea totalităţii fluxurilor financiare, monetare şi reale ce apar ca urmare a desfăşurării activităţilor economice între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în decursul unei perioade, excluzând din înregistrare stocul activ sau pasiv de resurse financiare.

-Fluxurile financiare: se înregistrează în contul de capital sau contul financiar, şi se detaliază având în vedere tipul lor ( investiţii, credite externe, active de rezervă etc.).

-Fluxurile reale: vizează exportul şi importul de bunuri şi servicii, diferenţa dintre ele reprezentând balanţa comercială a ţării in cauză.

Formele pe care o balanţă de plăţi le poate avea sunt:

-globală: în care se înregistrează toate operaţiunile economice ale unei ţări cu restul lumii;

-regională: înregistrează operaţiunile economice cu un anume grup de ţări;

-bilaterală: ia în calcul fluxurile economice existente între două ţări;

-program: realizează proiecţii pe baza cărora se determină un eventual necesar de resurse;

-de piaţă: conţine încasările şi plăţile dintr-o anumită perioadă, şi potenţiala lor evoluţie.

1.2 Componența balanței de plăți externe

Contul curent

Balanţa contului curent este formată din:

• balanţa bunurilor( valoarea exporturilor şi a importurilor de bunuri materiale tangibile, la preţ FOB );

• balanţa serviciilor( sumele încasate şi sumele plătite pentru comerţul internaţional cu servicii) – balanţa bunurilor împreună cu cea a serviciilor formează balanţa comercială;

• balanţa veniturilor( reprezentând încasările si plăţile rezultate din mişcarea internaţională a capitalurilor şi a factorului de producţie muncă : dobânzi, profituri, salarii repatriate/plătite etc.);

• balanţa transferurilor curente( sumele aferente intrărilor şi ieşirilor resurselor financiare şi reale ce nu presupun o compensare din partea beneficiarului).

Importanţa contului curent derivă din faptul că acesta oferă informaţii asupra legăturilor economice ale unei ţări cu celelalte ţări( cât, de unde, ce importă; către cine, cât, ce anume exportă ). Atunci când o ţară importă mai mult decât exportă ( situaţie de deficit ), veniturile rezidenţilor interni sunt depăşite valoric de cheltuielile lor, acest fapt implicând necesitatea unei finanţări externe. În cazul contrar( situaţia de excedent ), va avea loc o „dezîndatorare externă a naţiunii” , suma rezultată putând fi împrumutată altor ţări, plasată ca depozit pentru a se obţine dobânda, sau utilizată pentru a se plăti datoria externă.

Contul de capital şi financiar

Balanţa mişcărilor de capital cuprinde :

• contul de capital ( sumele încasate şi sumele plătite în cadrul transferurilor, în/din afara ţării , de active nefinanciare sau intangibile şi de capital ), şi

• contul financiar ( reuneşte acele transferuri internaţionale de proprietate care vizează activele financiare ).

Diferenţa dintre intrările nete de capital şi ieşirile nete de capital va reprezenta, deci, valoarea soldului contului de capital şi financiar. Soldurile balanţelor contului curent şi mişcărilor de capital se pot echilibra reciproc, în sensul că un deficit al contului curent poate fi completat dintr-un excedent al balanţei mişcărilor de capital, şi invers.