Băncile și rolul lor de intermediar financiar

INTRODUCERE

Sistemul financiar bancar care are ca obiect instrumentele si tehnicile de plata, reprezinta un domeniu de pregnanta importanta in desfasurarea operatiunilor economice si financiare in economia de piata.

Evolutiile in domeniu, care au fost determinate atit de cresterea considerabila a dimensiunilor fluxului de plati si respectiv de eforturi organizatorice de a opera cu maxima eficienta, dar si cu tehnologii noi angajate in domeniu, au condus la constituirea unui segment independent de abordare stiintifica a sistemului bancar.

Sistemul financiar bancar ca o parte specifica a relatiilor monetare privind instrumentele si tehnicile de plata s-a dezvoltat puternic sustinuta de tehnologia moderna, de progresele intense ale informaticiisi telecomunicatiilor.

In tarile dezvoltate, ultimii 10 – 15 ani au reprezentat o etapa de ample transformari in domeniul bancar, care au solicitat actiuni ample de organizare si reorganizare a retelelor de plati si compensare, echipari si reechipari tehnologice, in functie de progresele rapide in domeniu. Un asemenea proces continua cu efervescenta, promovat fiind de cerintele cresterii eficientei activitatii bancare.

Extinderea relatiilor noaste cu tarile din Uniunea Europeana si toate eforturile noastre de a ne alinia si integra cit mai repede in spatiul economic european necesita cu prioritate cunoasterea normelor, mecanismelor si tehnicii utilizate in aceste tari, in cele mai fierbinti fluxuri ale interrelatiilor economice.

Este evident ca pentru Romania aceste norme, tehnici si tehnologii noi au cu deosebire o eminenta pregnanta, fie ca elemente componente ale reformei sistemului financiar bancar de la noi de catre forurile internationale monetare si

bancare sau pur si simplu ca o aliniere la normele si tehnicile utilizate in tarile dezvoltate din Europa si, de fapt, pe plan mondial.

CAPITOLUL I. ROLUL SI STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR

I.1 DEFINITII

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de institutii financiar-bancare, care functioneaza intr-o tara raspunzand necesitatilor unei etape a dezvoltarii social-economice.

In general, sistemul bancar dintr-o tara cuprinde:

- cadrul institutional - format din banca centrala (cu rol de coordonare si supraveghere), banci comerciale si alte institutii financiare asimilate acestora;

- cadrul juridic – format din ansamblul reglementarilor care guverneaza activitatea bancara.

In evolutia sa, sistemul bancar parcurge faza de specializare si sectorizare.

Specializarea (din punct de vedere al persoanelor economice) reprezinta limitarea productiei la anumite produse sau, altfel spus, producerea unei game restranse de produse. In acest context, specializarea bancara poate fi privita ca fiind orientarea activitatii diferitelor banci doar spre anumite servicii, operatiuni, produse bancare.

Notiunea de sectorizare poate fi definita, ca fiind un tip aparte de specializare ce consta in orientarea activitatii bancare spre anumite domenii de activitate economica (sectoare ale econimiei nationale).

I.2 ROLUL SI STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR

Economia de piata presupune existenta unui sistem bancar care sa asigure mobilizarea disponibilitatilor monetare ale economiei si orientarea lor spre desfasurarea unor activitati economice eficiente.

Intr-o economie de piata, sistemul bancar indeplineste functia de atragere si concentrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii. In indeplinirea acestei prime functii, bancile, ca verigi de baza ale sistemului, urmaresc modul in care debitorii utilizeaza resursele imprumutate. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie in implementarea politicii monetare.

Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piata prin intermediul creditelor, a operatiunilor de scont si a altor operatiuni pe piata financiara, bancile indeplinesc rolul de intermediari intre detinatorii de capitaluri si utilizatorii acestora.

In exercitarea acestei diversitati de operatii, bancile actioneaza in numele lor, pe contul lor propriu, depunatorii si imprumutatorii neavand nici o legatura de drept intre ei. Ne referim la faptul ca bancile gestioneaza depozitele si mijloacele de plata din economie. Astfel, colectand depozitele, bancile au responsabilitatea gestionarii eficiente a acestora cu maxim de randament, in beneficiul propriu si al depunatorilor.

In vederea realizarii obiectivelor finale, Banca Centrala urmareste stabilirea valorii interne si externe a monedei nationale, concomitent cu punerea la dispozitia economiei nationale a cantitatii optime de moneda, necesara cresterii economice. Sistemul bancar, transformand resursele pe care mediul economic i le pune la dispozitie, se constituie subsistem al macrosistemului economico-social.

Sistemul bancar se afla intr-o continua interactiune cu mediul economic, din care preia “intrari” sub diferite forme (resurse umane, resurse financiare, informatii) pe care le prelucreaza in vederea obtinerii “iesirilor” (produse si servicii bancare, informatii financiar-bancare). Altfel spus, sistemul bancar este un sistem deschis. Ceea ce este specific sistemelor deschise si sistemului bancar este faptul ca isi regleaza activitatea prin conexiune inversa (feedback), deci sunt capabile de autoreglare.

Bancile in calitatea lor de intermediari financiari, au un dublu rol : pe de o parte, emit propriile lor titluri, negociabile, in scopul mobilizarii activelor monetare, disponibile in economie ; pe de alta parte, achizitioneaza pe cele emise de agentii nebancari, plasand astfel o parte din resursele mobilizate. In multe situatii, agentii nebancari emit propriile titluri, de regula, dupa ce si-au dovedit solvabilitatea in relatiile lor cu bancile.

Increderea este in element esential in derularea acestui proces de intermediere. Bancile ofera deponentilor garantii asiguratorii ca isi pot retrage fondurile oricand doresc si le plaseaza spre fructificare pe cele de care acestia nu au nevoie imediata. Pentru fundamentarea increderii, bancile trebuie sa adopte un comportament prudential si maxima rigoare in luarea deciziei de plasare a fondurilor ( indeosebi prin distribuirea de credite) , sa-si deruleze afacerile intr-o maniera care sa nu submineze increderea deponentilor.