Bazele Teoretice ale Controlului Financiar

Controlul este considerat a fi acea activitate de analiză şi verificare permanentă sau periodică a unei activităţii,în scopul de a controla desfăşurarea acesteia şi de a îmbunătăţi aspectele acesteia.

Controlul este văzut ca o nevoie obiectivă şi subiectivă şi în acelaşi timp un mijloc de perfecţionare a activitaţii desfăsurate,aceasta având ca principale direcţii de acţiune:o mai bună organizare a activităţii,întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfaşurarea activităţii economice;gospodărirea cu mai mare eficienţă a mijloacelor de muncă,materiale şi financiare; identificarea operaţiilor nereale.

Nevoia funcţiei de control a finanţelor reiese din faptul că fondurile de resurse financiare publice aparţin întregii societăţii, şi aceasta, este interesata de:

- asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor generale ale societăţii;

- repartizarea resurselor tinându-se cont de priorităţile stabilite de organele competente;

- resursele financiare utilizate în condiţii de maximă eficienţă economică şi socială

În acelaşi timp, prin intermediul fondurilor financiare publice se concentrează la dispoziţia statului şi a instituţiilor sale o parte însemnată din produsul intern brut, fapt care impune organizarea unui control strict asupra modului de constituire, distribuire şi utilizare a fondurilor financiare publice.

Nu în toate cazurile controlul statului favorizează luarea de măsuri care să adauge un plus de valoare patrimoniului public, el opreşte creşterea nejustificata a avutului public, previne efectuarea de cheltuieli ilegale, ineficiente şi inoportune, contribuie la recuperarea prejudiciilor aduse proprietăţii publice, asigură instaurarea ordinii şi disciplinei în gestionarea banilor şi a altor valori publice.

Controlul are o sferă largă de manifestare Acesta vizează toate domeniile vieţii sociale,care ţin de activitatea economică, socială, culturală, de apărarea naţională şi ordine internă, de protecţia mediului, de promovare a relaţiilor cu celelalte state ale lumii etc.

Prin urmare controlul îmbracă diferite forme, se exercită de organe diferite şi foloseşte instrumente specifice.

Datorită faptului că fiecare domeniu de activitate are sarcini specifice, controlul este realizat de organe competente, specializate în domeniu considerat. Acestea urmăresc, în acelaşi timp efectele şi eforturile ce nu pot fi exprimate în bani.

Controlul financiar exercitat de organele statului este o manifestare a funcţiei de control a finanţelor publice.Funcţia de control a finanţelor este strâns legată de funcţia de repartiţie, dar are o arie de manifestare mai extinsă decât aceasta, deoarece vizează pe lângă constituirea şi utilizarea fondurilor din economie şi eficienţa utilizării acestora.Deci cele două funcţii ale finanţelor se află în raporturi de intercondiţionare, deoarece funcţia de repartiţie generează câmp de manifestare funcţiei de control, iar aceasta la rândul său, genereaza cateodata forme de manifestare a funcţiei de repartiţie.Spre deosebire de funcţia de repartiţie, funcţia de control se exercită în toate fazele procesului reproducţiei socială. Functia de control vizează faza repartiţiei, dar se extinde în amonte asupra producţiei şi în aval asupra schimbului şi consumului.

Controlul financiar în faza schimbului verifică dacă produsele se realizează ca mărfuri,dacă valoarea de întrebuinţare îşi dovedeşte utilitatea socială,iar preţul mărfii stabilit prin mecanismul pieţei acoperă cheltuielile de producţie şi de circulaţie,inclusiv un anumit profit.În această fază controlul financiar urmăreste în aceeaşi măsură viteza cu care mărfurile circulă de la producător la consumator.

Controlul financiar în faza consumului vizează consumul productiv al unităţilor economice ,precum şi consumul final al instituţiilor publice.Controlul productiv se apreciază privindu-se asupra gradului de valorificare a materiilor prime şi a materialelor,a rentabilităţii diferitelor produse,a cursului de revenire la export.Consumul final al instituţiilor publice se referă la cheltuielile tuturor instituţiilor de stat,centrale şi locale.

În ţara noastră, controlul financiar se exercită de către:

a) Curtea de Conturi;

b) Ministerul Finanţelor Publice, prin structurile sale centrale şi teritoriale;

c) compartimentele de specialitate ale instituţiilor, întreprinderilor, agenţilor economici (cunoscute după denumirea generică de organe de control financiar intern).Totodată atribuţii de control mai au şi Parlamentul, Guvernul.