Bugetele locale și rolul lor în dezvoltarea regională europeană

Bugetele locale sunt instrumente de planificare şi conducere a activităţii financiare a unităţilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridică (comuna, oras, municipiu, sector al municipiului Bucureşti, judeţ, municipiul Bucureşti);

Apariţia bugetelor locale se datorează apariţiei principiilor autonomiei şi descentralizării locale apărute în administraţia locală în majoritatea statelor moderne.

Bugetele locale cuprind două capitole principale: veniturile şi cheltuielile localităţilor.

-Veniturile bugetelor locale

Bugetele locale se constituie în principal din venituri realizate pe plan local şi venituri

primite de la nivel central. În afară de acestea o altă sursă importantă care poate creşte venitul realizat pe plan local o reprezintă împrumuturile.

1. Veniturile proprii

Veniturile proprii sunt veniturile pe care autorităţile le realizează pe plan local. Nivelul şi sursele acestor venituri sunt controlate, decise de către autorităţile locale, în limitele legale prevăzute. În România principalele acte normative care reglementează veniturile proprii sunt Legea finanţelor publice locale şi Legea privind impozitele şi taxele locale.

2. Venituri la bugetele locale provenite de la nivel central

Veniturile provenite de la nivel central au ca principal obiectiv corectarea unor dezechilibre care intervin pe plan local atât vertical (nivelul impozitelor şi taxelor locale nu acoperă cheltuielile necesare furnizării serviciilor publice), dar şi orizontal deoarece nu toate colectivităţile locale se descurcă la fel financiar deşi au obligaţia de a oferi servicii echivalente din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

2.1. Prelevările din bugetul de stat

Aceste venituri corespund aşa numitului sistem de partajare a taxelor şi impozitelor între diferitele niveluri de guvernare. Sistemul de repartizare a acestor sume este stabilit la nivel central, autorităţile locale neavând practic nici un control asupra cuantumului lor, iar în unele cazuri, nici asupra modului în care vor fi cheltuite. De regulă, există criterii clare de repartizare, dar de multe ori se negociază. Taxele şi impozitele se colectează la nivel naţional, de către Ministerul Finanţelor prin intermediul direcţiilor financiare judeţene, urmând ca ulterior o parte din ele să se împartă între diferitele nivele de administrare ale autorităţilor statului. Autorităţile locale primesc astfel sume şi cote defalcate din impozitul pe venit şi din TVA.

2.2. Subvenţiile

Subvenţiile reprezintă sume alocate de la nivel central comunităţilor locale cu un scop foarte bine definit. Autorităţile locale nu deţin o modalitate legală de a controla nivelul acestor sume sau modul în care vor fi cheltuite. Fondurile corespunzătoare subvenţiilor sunt repartizate prin intermediul ministerelor responsabile în funcţie de destinaţia acestora.

3. Împrumuturi

Legea cadru a finanţelor publice locale oferă posibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a-şi completa propriile resurse financiare prin contractarea unor împrumuturi interne sau externe pe care le pot folosi fie pentru realizarea de investiţii publice de interes local, fie pentru refinanţarea datoriei publice locale.

Pentru realizarea acestor împrumuturi autorităţile locale au la dispoziţie două instrumente. Primul dintre ele este emiterea şi lansarea titlurilor de valoare care se poate face fie direct de către autorităţile locale, fie prin intermediul unor agenţii sau instituţii specializate. Cel de-al doilea se referă la împrumuturi de la băncile comerciale sau de la alte instituţii de credit.

-Cheltuielile bugetelor locale

Legea finanţelor publice defineşte cheltuiala bugetară, ca fiind o cheltuială aprobată prin bugetul local, bugetul unei instituţii sau al unui serviciu public, bugetul unei activităţi finanţate integral din venituri extrabugetare şi efectuată în limita resurselor acestor bugete, cu respectarea prevederilor legale.

În esenţă, cheltuielile publice din bugetele locale se concretizează în cumpărarea de bunuri şi servicii efectuată de autorităţile locale pentru cetăţeni, în plăţile efectuate cetăţenilor sub forma transferurilor (pensii, subvenţii, ajutor de şomaj, etc) precum şi în plata împrumuturilor contractate de ordonatorii principali de credite.