Bugetul comunitar și particularitățile sale - Procesul bugetar comunitar

Introducere

Semnul de întrebare pus asupra activității sistemului instituțional al Uniunii Europene și asupra gestionării acestui ansamblu de circa 500 milioane de locuitori de la extinderea de la 1 mai 2004 și ianuarie 2007 nu face nimic altceva decât să prelungească o ezitare mai intensă asupra proiectului comunitar.

Pe parcursul a celor 50 de ani de prezență, bugetul Uniunii Europene a suferit un continuu proces de modificare și adaptare. Au avut loc un set de dezbateri cu referire la viitorul bugetului Uniunii Europene la care au fost prezente câteva întrebări fundamentale: La ce folosește bugetul comunitar? Ce rol trebuie să îndeplinească? Care este mărimea și structura acestuia? Răspunsul la aceste întrebări țin de scopul și funcția Uniunii Europene.

Opțiunea mea de a analiza fondurile comunitare și bugetare ale Uniunii Europene începe de la necesitatea de reformă aprofundată a sistemului bugetar a UE și de la imaginea țării noastre ca membru al Uniunii Europene.

Pentru a aprofunda această temă am pornit de la stadiul de familiarizare cu privire la tema abordată, enumerând autorii și lucrările acestora. În privința rolului și istoriei bugetului Uniunii Europene o importantă contribuție au avut-o Ghica L.A. (2007) cu lucrarea ”Enciclopedia Uniunii Europene”, Brezeanu P. (2007) cu lucrarea ”Finanțe europene” și Jouen M. & Rubio E. (2007) cu studiul ”The EU Budget: What for?”.

Primul capitol analizează succinct principalele evoluții ale bugetului ale UE, de la constituire până în momentul de față. Al doilea capitol continuă perioada de cercetare, analizându-se procedurile anuale urmărite de bugetul comunitar, elaborarea, adoptarea, execuția, controlul și încheierea exercițiului bugetar.

Capitolul 1. Structura bugetului comunitar și particularitățile acestuia

1.1. Conceptul și importanța bugetului comunitar

Bugetul Uniunii Europene reprezintă actul cel mai important prin care anual, se autorizează, atât finanțarea activităților și intervențiilor comunitare, resursele indispensabile, cât și prioritățile și scopurile clar stabilite. În urma semnării Tratatului de la Bruxelles din 8 aprilie 1965 cu privire la instituțiile Comuniății Europene, din momentul în care instituțiile au devenit unice, a avut loc și o fuziune a celor trei bugete existente anterior. O excepție a fost faptul că până la finalizarea activității a CECO, atât cheltuieli operaționale, cât și veniturile au fost înglobate într-un buget diferit. După închierea activității a CECO, adică după 2002, Comisia și-a luat angajamentul de a menține fondurile rămase departe de celelalte fondurile comunitare, astfel că veniturile provenite din funcționarea patrimoniului CECO vor constitui venituri pentru bugetul general, însemnând așadar o finanțare a cercetărilor din domeniul cărbunelui și oțelului.

Sistemele bugetare stabilite prin Tratatele de la Paris din anul 1951 și cel de la Roma din 1957 au suferit multiple modificări. Odată cu începutul anului 1970, Parlamentul European și-a mărit departamentul bugetar, fapt datorat reformei din 1988 bazată pe trei principii:

- Furnizarea de resurse în Uniunea Europeană;

- Ameliorarea disciplinei bugetare prin instalarea unui echilibru interinstituțional între cele trei mari instituții - Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană;

- Consolidarea unui sistem de fonduri structurate în mod util.

O deosebire dintre Bugetul Uniunii Europene și bugetele naționale ale statelor comunitare ar fi, pe de o parte prin instituțiile publice (armată, poliție, sănătate și educație) și pe de altă parte prin plățile cu instituțiile administrației europene (Comisia, Parlamentul, Consiliul și Curtea de Justiție).

1.2. Principiile și particularitățile bugetului comunitar

Bugetul comunitar a fost constituit pe baza unor principii bugetare clar stabilite și anume principiul unității, principiul universalității, principiul anualității, principiul echilibrului și principiul

specializării bugetare. Aceste tipuri de principii au fost creionate în Tratatul CE și dezvoltat mai apoi in Regulamentul Financiar nr. 1065/2002 al Consiliului European.