Bugetul de stat a României 2011

1. Introducere

Raportul la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2011 şi orizontul 2012-2014 prezintă contextul intern şi internaţ ional, principalele evoluţii ale indicatorilor bugetari, obiectivele, ţintele, priorităţile politicilor ce trebuie finanţate pe orizontul de referinţă, în condiţiile în care economiile lumii încep să se redreseze după cea mai profundă criză din ultimii 75 de ani.

Astfel, în condiţiile în care redresarea economiei mondiale continuă, iar în zona euro se anticipează o revigorare a activităţii economice, estimându-se că ritmul de creştere a PIB real va fi de 1,7% în anul 2010 şi de 1,5% în anul 2011, pe fondul menţ inerii unor anumite incertitudini, pentru economia românească se estimează o revenire în teritoriu pozitiv al creşterii, respectiv de 1,5% pentru anul 2011.

Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr.69/2010 prevede ţinte obligatorii pe doi ani pentru soldul total al bugetului general consolidat şi cheltuielile de personal, ca procent în PIB, ţinte ce reprezintă valori de referinţă a Strategiei fiscal-bugetare pe termen mediu. Astfel, ţintele de deficit de 4,4% şi 3,0% din PIB pentru anul 2011 şi respectiv 2012 trebuie să fie respectate la nivelul bugetului general consolidat.

Formularea politicii fiscal-bugetare va fi orientată în continuare pe reinstituirea unor finanţe publice sănătoase, va fi o politică prudentă, echilibrată, cu obiective şi priorităţi bine ţintite şi caracter bine definit.

S-a revizuit structura cheltuielilor bugetare prin majorarea cheltuielilor ce conduc la creştere economică, prin alocarea unor fonduri însemnate cheltuielilor pentru investiţ ii, reducerea şi redirecţionarea subvenţiilor bugetare, şi proiecţia unor creşteri salariale în strânsă corelaţie cu productivitatea muncii.

Consolidarea fiscală pentru atingerea ţintei de deficit bugetar de 3% din PIB până în anul 2012 şi de 2,5% în anul 2013, are un caracter imperativ, deoarece pieţele financiare internaţionale nu tolerează niveluri semnificative ale deficitelor bugetare şi creşteri rapide ale stocului de datorie publică.

Întreaga construcţie bugetară pe orizontul 2011-2014 va fi configurată în condiţ iile consolidării conceptului de guvernanţă economică lansat la nivel european, care cuprinde un amplu pachet legislativ, ce va introduce mai multă disciplină şi rigoare în procesele macroeconomice din ţările membre şi va preveni viitoarele crize.

România ştie care este drumul pe care va merge în următorii ani, drumul Europei Unite, dar pentru acest lucru este nevoie de curaj, perseverenţă, responsabilitate, parteneriat, disciplină.

2. Bugetul de stat - definiţie şi caracteristici

Activitatea economică se desfăşoară în fiecare ţară potrivit unui mecanism propriu, numit mecanism economic. Acesta reprezintă un sistem de metode de conducere economică, de obiective ce determină conducerea şi de structuri organizatorice (instituţionale, suprastructurale, juridice) prin care se efectuează conducerea.

În acest sistem de conducere se includ: principiile fundamentale de conducere, organizarea economiei şi conexiunile între componentele acesteia, sistemul pieţei, criteriile de eficienţă, pârghiile economice, sistemul informaţional.

Principala funcţie a acestui mecanism este cea de conducere şi reglare a proceselor economice, condiţionate de raporturile de interese. Un rol important în realizarea acestei funcţii revine pieţei concurenţiale, pe care se reglează raportul de interese prin participarea agenţilor economici la formularea cererii şi ofertei, la înfăptuirea lor şi a echilibrului economic. În acest context un rol însemnat revine şi statului, în două ipostaze: agent economic prin nimic deosebit de ceea ce reprezintă (ca drepturi, atribuţii şi obligaţii) oricare alt agent economic, dar şi ca autoritate publică ce creează şi execută cadrul legislativ şi poate influenţa derularea mecanismului economic prin însăşi forţa să economică, precum şi prin pârghiile economico-financiare la care poate apela, ca de exemplu: pârghia fiscală, pârghia vamală, pârghia cheltuielilor publice. Aceste pârghii se adaugă la cele generate de piaţa însăşi, respectiv preţul, costul, profitul, dobânda ş.a.

Sistemul bugetar este cadrul organizatoric prin care se încasează veniturile bugetare, se repartizează şi se cheltuie. Reprezintă totalitatea relaţiilor economice sub formă bănească, rezultat al repartiţiei venitului naţional, relaţii ce apar cu prilejul constituirii şi repartizării de fonduri centralizate la şi de la dispoziţia statului, precum şi a unităţilor administrativ-teritoriale, în scopul satisfacerii unor interese generale ale societăţii ori colectivităţilor publice. Principalele caracteristici ale acestor relaţii economice sunt: conţinutul economic, exprimarea valorică, rezultatul repartiţiei valorii nou create, constituirea şi repartizarea de fonduri centralizate, implicarea puterii de stat, satisfacerea unor nevoi publice. Sistemul bugetar are aşadar componente distincte, pentru care se poate utiliza şi expresia de subsisteme bugetare.

Bugetul public contribuie la realizarea echilibrului între nevoile colective şi mijloacele cu care se acoperă. În acest scop, se stabileşte un raport între resursele financiare publice provenite, în principal, din impozite şi taxe şi nevoile sociale; în cadrul acestui raport trebuie să se urmărească respectarea echităţii în repartiţia sarcinii fiscale asupra membrilor societăţii. Astfel, pe baza puterii de contribuţie a subiecţilor impozabili, se stabileşte capacitatea de satisfacere a nevoilor generale (utile, necesare sau indispensabile).

Proiectul de buget conferă Parlamentului şi Guvernului posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale şi nemateriale create în economia financiară publică şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea lor. În mod similar, autorităţile publice locale identifică acest raport şi modul în care se realizează echilibrul dintre nevoi şi resurse la nivel mezoeconomic.

Bugetul public este instrumentul de programare, de executare şi de control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a modului de repartizare şi utilizare a acestora prin cheltuieli publice.

În sens larg, bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din sectorul public, care împreună formează sistemul de bugete. Acesta este un sistem unitar de bugete format din:

• bugetul de stat;

• bugetul asigurărilor sociale de stat;

• bugetele locale;

• bugetele fondurilor speciale;

• bugetul trezoreriei statului;

• bugetele instituţiilor publice autonome;

• bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, după caz;

• bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

• bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;

• bugetul fondurilor externe nerambursabile.