Bugetul UE - conținut și evoluție

Capitolul 1: Particularităţile bugetului Uniunii Europene

1.1. Definirea bugetului Uniunii Europene

Bugetul s-a dovedit a fi un instrument esenţial în realizarea obiectivelor politice ale UE. Acesta reprezintă o investiţie pentru obiectivele viitoare ale Europei, iar cetăţenii aşteaptă şi merită cel mai bun randament posibil al acestei investiţii. Acest lucru implică asigurarea faptului că bugetul este orientat pentru a realiza efectul optim, gestionat la cele mai înalte standarde şi că reuşeşte să aducă îmbunătăţiri concrete vieţii de zi cu zi a cetăţenilor. Aceasta înseamnă un buget care poate fi schimbat pentru a reflecta schimbarea priorităţilor şi pentru a însoţi procesul de integrare europeană în evoluţia acestuia .

Comunitatea europeană pentru a finanţa programele, proiectele care le derulează are nevoie de un buget. Bugetul UE reprezintă ansamblul resurselor financiare de care acesta dispune anual pentru îndeplinirea de către instituţiile comunitare a obiectivelor, activităţilor şi intervenţiilor comunitare stabilite în prezent prin Tratatul de la Amsterdam (TUE + TCE). În funcţie de acesta pot fi observate în fiecare an priorităţile şi orientările politice comunitare.

Bugetul comunităţii europene refelectă concepţia şi stadiul integrării europene.

Actualitatea modernă a societăţii europene a impus edificarea oficială unui buget prin constituirea bugetului Uniunii Europene .

Bugetul general al Uniunii Europene este actul care prevede şi autorizează pentru fiecare exerciţiu ansamblul încasărilor şi plăţilor estimate necesare de Comunitatea Europeană.

Mecanismele bugetare definite prin Tratatele de la Paris (1951) şi Roma (1957) au fost modificate de mai multe ori. Începând cu anii 1970, puterile Parlamentului European în materie bugetară au crescut în mod progresiv. Procedura a făcut obiectul unei reforme profunde în 1988 şi se bazează astăzi pe trei principii:

- furnizarea Uniunii Europene a resurselor care îi permit asigurarea funcţionării sale cu un plafon total al resurselor proprii exprimat în fiecare an ca procent din Venitul Naţional Brut (VNB) comunitar;

- garantarea disciplinei bugetare (creşterea controlată a plăţilor) şi ameliorarea procedurii instaurând un echilibru interinstituţional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană;

- asigurarea unui mecanism al Fondurilor structurale eficace.

Începând din 1988 s-au definit perspective financiare care fixează un plafon şi compoziţia plăţilor pentru o perioadă plurianuală: pachetul Delors I (1988-1992), pachetul Delors II (1993-1999), Agenda 2000 pentru perioada 2000-2006.

La 17 decembrie 2005, şefii de Stat şi de Guvern ai ţărilor membre au ajuns la un acord asupra perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013. Cu o sumă de 862,4 miliarde de euro pentru această perioadă, Uniunea Europeană va putea continua să-şi finanţeze acţiunile într-o Europă lărgită .

Bugetul comunitar este limitat în valoare absolută, el reprezentând astăzi un procent de 1,27% din produsul naţional brut (PNB) total al celor 15 ţări membre. La nivelul anului 1999 bugetul UE se ridica la aproape 90 miliarde Euro.

Bugetul comunitar este deosebit faţă de bugetele naţionale prin mărime şi structură a veniturilor şi cheltuielor. Nu are un rol identic cu bugetele naţionale în privinţa echilibrului macroeconomic. Totuşi, prin politicile mai recente, de coeziune economică şi socială, sporeşte rolul bugetului comunitar în dezvoltarea regională şi în ajustarea structurală.

Bugetul Uniunii Europene se deosebeşte fundamental de bugetele naţionale ale statelor comunitare deoarece, pe de o parte, instituţiile publice (armata, poliţia, justiţia, sănătatea şi educaţia) se află în responsabilitatea statelor membre şi sunt finanţate din bugetele naţionale, iar pe de altă parte, cheltuielile cu instituţiile administraţiei europene (Comisia, Parlamentul, Consiliul, Curtea de Justiţie) sunt reduse .

Bugetul general al UE este construit pornind de la o serie de principii inspirate de diverse proceduri bugetare naţionale. Este vorba de principiul unităţii, universalităţii, anualităţii, echilibrului şi al specializării bugetare.

1.2. Proceduri bugetare

Bugetul Uniunii Europene se votează pentru o perioadă de un an, iar între venituri şi cheltuieli trebuie să existe un echilibru. Bugetul Uniunii Europene este întocmit în comun de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene. Prin urmare, Parlamentul şi Consiliul sunt responsabili de politica bugetară.

Competenţa bugetară a Parlamentului a fost consolidată considerabil în urma tratatelor din 22 aprilie 1970 şi 22 iulie 1975, care i-au dat posibilitatea să joace un rol cheie în adoptarea deciziilor privind bugetul.

Parlamentul European stabileşte orientările bugetare şi adoptă bugetul în urma unui dialog cu celelalte instituţii. De asemenea, controlează execuţia bugetului şi acordă Comisiei descărcarea de gestiune în fiecare an.

Procedurile prin care se asigură realizarea activităţii de examinare a bugetului general al Uniunii Europene şi a bugetelor suplimentare, în conformitate cu dispoziţiile financiare ale Tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene, se adoptă printr-o rezoluţie a Parlamentului şi se anexează la prezentul regulament.